Tăierea pomilor fructiferi se face pentru a forma o coroană rezistentă, a permite luminii să ajungă la fructe și a păstra echilibrul dintre creștere și producție. Momentul diferă în funcție de specie, vârsta pomului și clima locală. Mărul și părul suportă bine tăierile de repaus, în timp ce cireșul, caisul și piersicul sunt mai sensibile la intervențiile făcute în sezonul rece. Lucrările nu se execută pe ger, ploaie sau ceață persistentă. Ramurile uscate, rupte ori bolnave pot fi îndepărtate ori de câte ori reprezintă un pericol, cu respectarea condițiilor meteo.
Un pom neglijat nu trebuie redus drastic într-un singur an. Corectarea coroanei se împarte pe mai multe sezoane, pentru a evita apariția lăstarilor viguroși și slăbirea plantei.
Tipurile de tăieri și regulile de bază
Tăierile de formare se fac în primii ani după plantare. Scopul lor este obținerea unui trunchi stabil și a câtorva ramuri principale bine poziționate. Forma aleasă trebuie adaptată speciei, portaltoiului și spațiului disponibil.
Tăierile de întreținere păstrează coroana aerisită. Se îndepărtează ramurile care se intersectează, cresc spre interior, sunt prea apropiate sau concurează cu axul principal. Intervenția trebuie să fie moderată și repetată anual.
Tăierile de fructificare urmăresc păstrarea lemnului roditor. Ele diferă mult între specii deoarece fructele se formează pe ramuri de vârste diferite. O tăiere aplicată identic tuturor pomilor poate elimina tocmai ramurile care ar fi produs.
Tăierile de regenerare sunt destinate pomilor bătrâni sau neglijați. Ramurile groase se reduc treptat, de-a lungul a doi sau trei ani. Îndepărtarea unei părți mari din coroană într-o singură primăvară provoacă mulți lăstari verticali și răni greu de vindecat.
Înainte de lucru, pregătește:
- o foarfecă bine ascuțită;
- un fierăstrău pentru ramuri groase;
- mănuși și ochelari de protecție;
- o scară stabilă, dacă este necesară;
- o soluție pentru curățarea uneltelor;
- un recipient pentru resturile bolnave.
Tăietura se face curat, fără să zdrobească scoarța. La eliminarea completă a unei ramuri, păstrează inelul natural de la baza ei și nu lăsa un ciot lung. Nu tăia nici lipit de trunchi, deoarece poți afecta țesutul care închide rana.
Ramurile grele se taie în mai multe etape. Începe cu o tăietură pe partea inferioară, continuă mai departe de trunchi și îndepărtează greutatea, apoi execută tăietura finală. Metoda împiedică sfâșierea scoarței.
Calendarul tăierilor în funcție de specie
| Specia | Perioada potrivită | Principiul principal |
|---|---|---|
| Măr | Sfârșitul iernii și începutul primăverii | Aerisirea coroanei și păstrarea formațiunilor de rod |
| Păr | Sfârșitul iernii și începutul primăverii | Controlul lăstarilor verticali |
| Prun | Final de iarnă sau început de primăvară | Tăieri moderate, pe vreme uscată |
| Cireș | După recoltare | Intervenții reduse și răni cât mai mici |
| Vișin | După recoltare | Reînnoirea treptată a ramurilor care au rodit |
| Piersic | Primăvara, după scăderea riscului de ger | Reînnoirea lemnului de un an |
| Cais | După recoltare sau în perioade uscate și calde | Evitarea tăierilor de iarnă |
| Gutui | Sfârșitul iernii sau începutul primăverii | Rărirea coroanei fără scurtări excesive |
Calendarul se adaptează condițiilor locale. În zonele reci, tăierile de repaus se fac mai târziu decât în regiunile cu primăveri timpurii. Nu lucra atunci când lemnul este înghețat.
Pentru măr și păr, perioada bună este înainte de pornirea puternică în vegetație. Mugurii sunt mai ușor de observat, iar structura coroanei este vizibilă. Pomii tineri se formează, iar cei maturi se răresc și se echilibrează.
Prunul se taie moderat, spre finalul iernii sau la începutul primăverii, pe vreme uscată. Tăierile mari trebuie evitate dacă nu sunt necesare. Pomul poate reacționa prin lăstari viguroși sau prin apariția scurgerilor de sevă.
Cireșul și vișinul sunt mai sensibili la rănile făcute în sezonul rece. Tăierile principale se execută după recoltare, când vremea este uscată. Ramurile au timp să înceapă vindecarea înainte de iarnă.
Piersicul rodește în mare parte pe ramuri formate în anul precedent. Din acest motiv, are nevoie de tăieri regulate și mai ferme decât mărul. Intervenția se face primăvara, când riscul gerurilor puternice a scăzut și mugurii pot fi diferențiați mai ușor.
Caisul se taie prudent, de preferat după recoltare sau într-o perioadă caldă și uscată. Tăierile de iarnă cresc riscul problemelor la nivelul rănilor. Ramurile groase se elimină numai când este necesar.
Cum tai corect fiecare specie
La măr, începe prin eliminarea ramurilor uscate și a celor care cresc spre centrul coroanei. Păstrează ramurile cu un unghi larg față de trunchi. Îndepărtează o parte dintre lăstarii verticali, fără să îi tai automat pe toți.
Părul produce frecvent lăstari verticali viguroși. Rărește-i și păstrează-i pe cei care pot fi orientați pentru a forma ramuri roditoare. Scurtările puternice stimulează și mai mult creșterea verticală.
La prun, elimină ramurile aglomerate și pe cele care se freacă. Nu deschide coroana prin tăierea simultană a mai multor ramuri groase. O coroană luminată moderat produce fructe mai uniforme.
Cireșul are nevoie de puține intervenții după formarea coroanei. Elimină ramurile bolnave, rupte sau foarte aglomerate. Dacă trebuie redusă înălțimea, taie deasupra unei ramuri laterale bine poziționate, nu la întâmplare în mijlocul unei ramuri.
Vișinul poate forma ramuri lungi, care rămân goale după rodire. Scurtează-le sau transferă creșterea către o ramură laterală mai tânără. Reînnoirea se face treptat, nu prin reducerea severă a întregii coroane.
La piersic, păstrează suficiente ramuri de un an, bine luminate. Îndepărtează lemnul slab, ramurile care au rodit și lăstarii orientați nefavorabil. Pomul are nevoie de un echilibru între lăstarii pentru producția curentă și cei pentru anul următor.
Gutuiul rodește adesea la capătul unor ramuri scurte. Evită scurtarea fără motiv a tuturor creșterilor anuale. Concentrează-te pe rărire, lumină și eliminarea ramurilor care se suprapun.
Greșeli frecvente și îngrijirea după tăiere
Nu tăia pomii după aceeași schemă. Specia, vârsta, forma coroanei și tipul de rodire schimbă modul de intervenție. Observă mugurii și ramurile productive înainte să folosești foarfeca.
Cele mai frecvente greșeli sunt:
- tăierea pe ger sau ploaie;
- eliminarea unei părți prea mari din coroană;
- lăsarea cioatelor;
- sfâșierea scoarței;
- folosirea uneltelor tocite;
- mutarea bolilor de la un pom la altul;
- scurtarea tuturor lăstarilor la aceeași lungime;
- îndepărtarea excesivă a formațiunilor roditoare.
Curăță uneltele după pomii bolnavi și înainte de a trece la o altă specie. Resturile sănătoase pot fi tocate, dar ramurile cu infecții sau dăunători trebuie îndepărtate din livadă.
Produsele pentru protejarea rănilor nu se aplică automat pe fiecare tăietură mică. Rănile curate se închid mai bine decât cele zdrobite. Pentru tăieturi mari sau specii sensibile, folosește numai produse potrivite și respectă indicațiile lor.
După o tăiere mai puternică, urmărește pomul în timpul verii. Îndepărtează lăstarii inutili cât sunt încă mici și erbacei. Această intervenție este mai ușoară decât tăierea lor în anul următor.
O tăiere bună păstrează forma naturală a pomului și distribuie lumina în coroană. Lucrările moderate, făcute anual și adaptate fiecărei specii, sunt mai eficiente decât intervențiile severe efectuate rar. Astfel, pomii rămân sănătoși și pot produce fructe de calitate pentru mai mulți ani.