Adriana MELNIC

Va aduceti aminte ca acum o luna am scris Birocratia lu’ Peste, da?

Bun, pentru ca azi scriu continuarea.

Am fost ieri sa imi ridic noua carte de identitate dupa ce am reusit, intr-un final, sa ajung inapoi in Slobozia (and I’m writing about it today because I have issues with my dad’s keyboard). SPCEP are program de dimineata si dupa-masa cu o pauza de vreo doua ore si ceva intre ele. Fiind invatata din copilarie ca cine se scoala de dimineata departe ajunge, am decis sa ma duc pe la un 10:00 la sediul lor ca sa vad care e treaba.

Totul bine si frumos la planul meu, doar ca in jur de 30 de insi se gandisera exact ca mine si formasera o coada monstru la ghiseu. Ajunge departe ala care se trezeste de dimineata, da… Ajunge sa se plimbe prin oras, fara tinta sau rost, sperand ca timpul o sa treaca mai repede si coada de la ghiseu se va micsora in decurs de o ora.

It didn’t…

Asa ca m-am dus acasica, am facut un dusulet, am mancat o salatica, am baut un vinulet, m-am relaxat putintel… si am revenit la SPCEP pe la ora 16:00.

Diferenta… ehe, dragii mei, ce diferenta! In fata ghiseului nu era decat o mama cu fiica ei care facuse 14 ani. Dupa ce termina doamna, ma bag si eu la ghiseu. In spatele ghiseului o femeie – pe care o voi tine minte pana in ziua cand oi muri ca singura lucratoare la stat cu zambetul pe buze. Si frumoasa… foc! In fine, i-am spus numele meu, a cautat rapid printre pliculete, m-a gasit, am semnat, mi-am luat cartea de identitate si cartea de alegator si am plecat.

Poate va intrebati de ce scriu postul asta daca nu s-a intamplat mare lucru. Fiti pe faza ca urmeaza poanta.

Ei bine, mama a cerut sa vada buletinul ca sa studieze moaca lu’ fii-sa (care a iesit destul de OK, if I do say so myself) si s-a mirat ca pe cartea mea de identitate nu erau trecute numele parintilor, cand pe al ei si al tatalui erau.

“E clar,” le-am spus eu cu un zambet larg de amuzament. “Oficial nu va mai apartin voua. De azi inainte, sunt a statului!”

Am in general o repulsie fata de tot ceea ce inseamna acte, legi si institutii de stat din tara asta – si nu am ascuns faptul asta niciodata – dar faza de azi chiar m-a deranjat.

Au trecut 10 ani de cand mi-am facut prima data buletin si, desigur, trebuia sa il schimb luna asta pentru ca expira. Am revenit in Slobozia in ideea ca aici va merge mai rapid decat in capitala si pentru ca aici chiar am acces la contractul de casa. In teorie, ar fi mers rapid si fara probleme. Dar nu a fost sa fie.

Am ajuns la SPCEP (Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor) inarmata cu buletin vechi, certificat de nastere (original si copie), contract de casa (tot original si copie), chitantele ca sa adevereasca cum ca am platit taxele la primarie, cererea completata in majuscule si… tata (just in case). Am stat 15 minute la coada, am ajuns la ghiseu, am predat documentele si… Surpriza! Nu se poate face nimic pentru ca – vezi, Doamne! – proprietarul imobilului pe care se face noua carte de  identitate trebuie sa vina sa semneze. Oh, great! That’s a great idea! Hai sa scoatem din casa, pe o caldura monstru si soare neiertator, o femeie de peste 70 de ani care abia se misca, diabetica si cu probleme cu spatele si toate madularele ca sa semneze un rahat de hartie care oricum nu conteaza nici cat o ceapa degerata, ca apoi sa fie nevoita sa urce PATRU ETAJE ca sa ajunga inapoi in casa! Mi se pare o tampenie. Pe buletinul care l-am facut la 14 ani era trecuta exact aceeasi adresa. Daca nu schimb domiciliul, de ce e nevoie de atata tam-tam si documentatie fara rost?

Ei bine, am intrebat asta la ghiseu si un lucrator foarte plictisit si dezgustat de prezenta mea acolo (si mai tarziu de prezenta bunicii mele care venise sa semneze) ca ii intrerupeam linistea si a zis, foarte frustrat, cum ca as fi putut fura contractul respectiv. Aham, da, sa stii ca e mare problema daca cineva fura un contract de casa care nu e pe numele lui/ei (deci nu ajuta la absolut nimic) si se duce la autoritati sa isi faca un buletin dupa ce cel vechi a expirat, buletin care avea scrisa TOT ADRESA AIA!!! WTF?! Inteleg ca nimeni nu e obligat sa iti puna la dispozitie acte de genul asta cand ai nevoie. Dar aveam acelasi nume, aceeasi adresa de domiciliu, se vedea clar ca eram persoana din poza de pe buletinul vechi. So why all the bull-shit?

Ah, si ca sa fie si mai frumoasa toata prostia asta… trebuie sa astept intre 14 si 21 de zile ca sa faca un act de identitate. Vorba lui taica-miu: “Birocratia lu’ Peste in tara asta!”

Oh, P.S.: tata lucreaza in cadrul Politiei judetene, deci…