Mare dreptate a avut tata anul trecut. “Abia acum o sa iti dai seama cine iti e cu adevarat prieten si cine sunt cei care se vor tine de tine si atunci cand nu esti in fiecare zi in preajma lor,” imi zisese el atunci pe un ton foarte grav si foarte serios.
Se referea, desigur, la plecarea mea din Bucuresti. Nu am vrut sa il cred. Nu am vrut sa il iau in seama. Dar mi-am dat seama cat de multa dreptate a putut sa graiasca omul asta. Si asta pentru ca m-am saturat sa fiu singura care arata macar un gram de interes. M-am saturat sa fiu singura care se streseaza sa scoata oamenii in oras, singura care suna, intreaba, face ceva… pentru ca mai apoi sa i se spuna ca restul nu mai au chef sau sa i se reproseze – in situatia in care restul nu fac decat sa se planga de diverse sau sa se dea mari cu cine stie ce obiect – ca nu ii bag pe ei in seama mai deloc.
Well, fuck you all! Am terminat cu cerut scuze, cu stresatul pentru nimic, cu dat telefoane cand voi nu faceti decat sa ma contactati pe mess odata pe luna, cu datul a mai mult de o ceapa degerata pe voi. M-am saturat sa stau sa astept momentul in care credeti voi ca e cel mai bine sa va iviti, stiind ca atunci aveti cel mai mult de castigat de pe urma mea.
Prea dur? Ei bine, in stadiul asta am ajuns. In stadiul asta M-ATI adus. V-ati gandit ca in orice situatie nu sunteti doar voi implicati? Ca poate mai sunt si altii? Ca poate mai sunt si EU? Nu sunt greu de gasit, sa stiti – ba, din contra, ma puteti gasi la telefon mai oricand. Scuzele astea nu isi mai au rostul, cel putin nu pentru oameni cu pretentii de persoane mature.
Poate ca am si eu nevoie sa vorbesc cu cineva uneori. Poate ca am probleme. Poate ca simt nevoia sa nu mai fiu doar amica aia care vine sa va asculte problemele si sa va dea sfaturi at any given moment. Poate ca vreau si eu sa fiu ascultata, sa mi se dea sfaturi, sa i se ofere un sprijin moral – ca la alt fel de sprijin e clar ca nu poate fi vorba si oricum nu m-am asteptat niciodata… Poate ca, pur si simplu, am nevoie de voi sa imi fiti prieteni, nu sa ma dati la o parte ca pe un gand de mana a doua doar pentru ca sunteti obositi…
Pacat ca s-a ajuns aici… dar vad ca e vremea pentru curatenia de vara in cercul meu de prieteni.
If you don’t put in an effort sometimes, why should I?
When you’re alone, silence is all you know.
When you’re alone, silence is all you know
Let in the noise and let it grow.
When you’re alone, silence is all you see.
When you’re alone, silence is all you’ll be.
Give me your hand and come to me.
When you are here, music is all around.
When you are near, music is all around.
Open your eyes, don’t make a sound.
Let in the shadow, let in the shadow,
Let in the light of your bright shadow.
Let in the shadow, let in the shadow.
Let in the light of your bright shadow.
Let in the light.
Let in the light.
Let in the light of your sweet shadow.
When you’re alone,
Silence is all you know.
Silence is all,
Silence is all around.
Silence is all
Silence is all around