De pe platforma de aterizare, privi in sus si o vazu uitandu-se catre el de la o terasa la un nivel mai inalt fata de locatia lui. Ochii li se intalnira chiar daca intre ei era o distanta semnificativa. In ciuda acestui fapt, o vazu atat de clar, ca si cand ar fi stat la doar cativa centimetri departare.
Era incredibil de frumoasa!
Putea deslusi fiecare trasatura a chipului ei, fiecare rid. Avea lacrimi in ochii albastrii, iar vantul bland i se juca in par. Luke ii vazu buzele intredeschise, de parca asteptand un sarut ce nu mai avea sa vina vreodata.
Era imbracata intr-o rochie alba din voal si satin, ce curgea mladios pe corpul ei, dandu-i un aer de frumusete voluptoasa pe care nu il mai vazuse in faptura ei fragila. Rochia era incrustata cu pietre albastre si fire de argint. Pe cap purta o diadema cu design complicat.
Dar ceva nu parea la locul lui. Kyra era o femeie eleganta, fiind crescuta pentru o astfel de viata. Totul la ea striga a aristocratie. Chiar si fara sa fi fost invatata, ar fi stiut instinctiv cum sa vorbeasca, sa mearga si sa se poarte. Postura ei era una a unei femei nobile, dar ochii… Acei ochi blanzi, de culoarea safirului spuneau o alta poveste. Desi avea sangele, aparenta si purtarea unui monarh, barbatul stia ca ea se simtea incomfortabil. Kyra nu mai era obisnuita cu opulenta si bogatiile ce ii erau oferite pe Issalo III ca si regina. Fusese crescuta in ultimii ani ca un Jedi si, drept consecinta, era acum obisnuita cu stilul de viata minimalist ales de obicei de un Jedi… nu cu acesta pompozitate ridicula.
Luke isi opri gandurile inainte ca acestea sa il copleseasca cu dor, si incepu sa verifice cantitatea de combustibil, cateva fire ce fusesera rupte cand aterizasera, proviziile si daca R2 era bine prins in soclul sau pe X-wing.
Aceasta avea sa fie un zbor lung si singuratic inapoi acasa.
- In regula, R2, spuse Luke. Incalzeste motoarele si pregateste-te sa plecam spre casa.
Intorcandu-se sa mai priveasca regina o ultima oara inainte sa decoleze, isi ridica privirea catre terasa… dar nu o mai vazu acolo. O durere acuta ii strapunse inima, vazand asta.
Sunetul unor pasi rapizi pe trotuarul de piatra, apropiinu-se, ii atrase atentia si privi catre un arc aflat in stanga terasei. O vazu pe Kyra fugind catre el, si pe moment fu gata sa duca mana catre sabia de laser prinsa la curea. Dar Forta ii dadu de inteles ca nu exista niciun pericol. Era doar ea, plangand, decisa, rochia ridicata si prinsa strans in maini ca sa poata alerga.
Inima ii batu mai tare in piept.
Cand, in sfarsit, ajunse aproape de el, tanara ii sari in brate si il tinu strans. Mirosul ei era ca un drog iar atingerea pielii era atat un dar cat si o tortura.
Luke o tinu si el strans langa el.
- Te iubesc… o auzi soptindu-i.
Isi inchise ochii, sperand ca asta va opri lacrimile ce amenintau sa il napadeasca.
- Si eu te iubesc. (Facu o pauza.) Intoarce-te cu mine pe Coruscant.
Femeia se trase inapoi din imbratisare, dar doar putin, cat sa poata sa ii vada chipul.
- Stii ca nu pot. Locul meu e aici…
- Am nevoie de tine, recunoscu Luke cu tristete.
Kyra ii mangaie obrazul si zambi atunci cand el isi intoarse capul pentru a-i saruta palma.
- Luke, voi fii intotdeauna aici, asteptand sa te intorci… Chiar si atunci cand nu o vei mai face.
Inima barbatului batea nebuneste. Cum sa nu se inatoarca? Intregul sau suflet era aici, prins intr-o colivie de aur. O iubea nespus de mult, simtind chiar ca nu ar putea trai fara ea. Odata plecat de langa ea, avea sa petreaca fiecare zi cu gandul ca trebuia sa revina aici, unde o va gasi pe ea si unde va gasi un suflet, o minte asemanatoare lui, si bratele deschise… indiferent de ceea ce avea sa se intample.
- Ma voi intoarce, ii promise el pe un ton serios.
Iar Kyra ii zambi calduros si, aplecandu-se catre el, ii prinse buzele intr-un sarut. Luke o tinu strans, incercand sa lungeasca momentul pe cat posibil.
Buzele-i erau atat de dulci…
…dar nu mai putea sta.