OK, stiu ca nu am prea mai facut mare lucru pe aici dar uite ca azi ma revansez. Vorbeam zilele trecute cu un prieten foarte apropiat si mi-am adus aminte cat de mult imi plac schitele lui Toma Caragiu (fie-i tarana usoara!) si m-am gandit ca poate si voi ati vrea sa va reamintiti cateva dintre schitele lui.
Enjoy!
9:14am: Wake up from pleasant dream. I had been dreaming that I ruled the better part of the galaxy, that I could destroy a world on a whim.
9:15am: Remember that I do control the better part of the galaxy, and that I can destroy a world on a whim.
9:25am: Get up, look in mirror. I come to the harsh realization that I look like a moldy prune.
9:30am: Ask slave girl if the fact that I look like a moldy prune makes me any less incredibly [censored] and desirable.
9:32am: Am displeased with slave girls answer. Kill her for insubordination.
9:34am: Summon in another slave girl, ask her the same question. She tells me that she’s never met anyone sexier, that she dreams about me every night. Excellent; I still have that suave sexiness that woman crave.
9:46am: Get foot massage from slave girl.
9:55am: Get dressed. Decide to wear black robes today. Realize that I’ve worn black robes every day for the last twenty years. Consider wearing something pink. Eventually discard idea; perhaps tomorrow.
10:00am: Eat breakfast. Decide that the meat isn’t enough. Order the chef.
10:31am: Picking bits of chef out of teeth. Consider brushing my teeth. Decide against it; don’t want to ruin winning smile.
10:58am: Proceed to throne room for audience with Lord Vader.
11:17am: Stub toe, release anger by frying random servant. That will teach him.
11:20am: Arrive in throne room. Get settled in throne. Make a mental note to get more cushions added to it.
11:30am: Lord Vader and Prince Xixor enter throne room. Goad the two on.
11:34am: Pick my nose when neither is watching.
11:40am: Break into their petty bickering to make vague ominous comments.
11:50am: Lord Vader mentions that the hunt for Skywalker is still going. Skywalker… Skywalker… I’ve heard this name before. I’m sure it’s important.
11:52am: Skywalker… Skywalker… Skywalker…
11:55am: Sudden realization: Vader’s original name was Skywalker! Why Vader is searching for himself? Quietly speculate on the state of Lord Vader’s mental health.
11:58am: Dismiss Xixor. Vader has been a valuable servant for quite some time, and I want to spare him any embarrassment over his condition.
12:00pm: Question Vader about Skywalker, trying to determine the extent of his delusions. Realize that Vader isn’t talking about himself, but rather a son. What?! Vader had a son? When was he going to bring this up?!
12:02pm: Tell Vader that I would like to meet the boy. Vader seems nervous somehow.
12:04pm: Vader explains that the boy has joined the Rebellion. What?! People are ill-contented with my gloriously benevolent rule?
12:10pm: Vader explains to me that the rebellion has been going on for quite some time, but that it’s been getting worse since the dissolution of the senate and the destruction of Alderaan.
12:20pm: Ignoring Vader drone on about troop movements, reminiscing fondly over the destruction of Alderaan. Resolve to destroy another planet in the near future.
12:42pm: Dismiss Vader, summon in Admirals. Ask them if what Vader said is true, if there really is a rebellion against my merciful and just reign.
12:49pm: Grand Admiral so-and-so tells me that the people of the galaxy consider me to be a vindictive and arbitrary tyrant. I fry said Grand Admiral with Force lightning. Prove that I really am merciful by sparing the lives of the other Grand Admirals.
12:59pm: Dismiss the Grand Admirals. Decide that I want a stiff drink. Order my minions to bring me freshly squeezed blue milk.
1:09pm: Tell minions that the milk isn’t blue enough. Consider frying random minion for his incompetence, decide that he’s not worth the hassle. Order his shot instead.
1:15pm: Enjoy my blue milk. Wonder why good help is so hard to find.
1:32pm: Sit on my throne and brood.
2:32pm: Still brooding.
3:04pm: Wonder what the point of all this brooding is. Consider redecorating. Maybe something in pink. Replace all this Imperial grey and red and black with some nice rose pink, country red, and off-white. That would like lovely.
3:12pm: Summon in image consultants to discuss my new color scheme idea.
3:22pm: The image consultants lisp annoyed me. Make note: find new image consultant.
3:30pm: Play with the throne rooms galactic map.
3:45pm: Qnbovsehtose?! What kind of name is Qnbovsehtose?! Who would name their planet Qnbovsehtose? I can’t even pronounce it!
3:54pm: Still trying to pronounce Qnbovsehtose.
4:06pm: Order the planet destroyed and everyone on it killed. That will teach them to name their planet something unpronounceable.
4:23pm: Wonder what the common folk are like. Consider disguising myself as one of them and mingling, trying to get a feel for their opinions, their loves and hates and dreams.
4:24pm: Discard idea as foolish. What do I care what the common people think?
4:32pm: Get slave girl to give me foot massage.
4:43pm: Am presented with a large pile of papers that need my signature. Begin reading each one through carefully.
4:50pm: Boo-ring. Begin to sign them without reading them.
5:21pm: Still a ton of papers to sign. Begin signing only every second or third paper. “Bill for the aid and protection of the homeless.” What do I need that for? I’m not homeless. I crumple it up and throw it at my minion’s head. “Imperial Shipbuilding directive for the increase in production of Super Star Destroyers.” Much better!
5:40pm: Wonder if I overuse the word “Minion.”
5:52pm: Look up alternate words that can be used in place of minion. Peon, Peasant, Slave, Toiler, Lickspittle, Underling and Toad. Decide that I should continue calling my minions as such.
6:03pm: Bored.
6:11pm: Use the Force to make a Stormtrooper believe that a live fish has somehow gotten trapped in his armor. I am no longer bored.
6:22pm: Make all the Stormtroopers believe that they have live fish trapped in their armor. Cackle manically.
6:43pm: Vader appears for another audience.
6:54pm: Quickly grow bored with Vader. It’s all Rebellion this, or Dark Side that. Command Vader to sing and dance the Hokie-Pokie.
6:56pm: Vader proves obstinate. Sternly remind him that I am his Emperor, and that my commands are law.
7:01pm: Vader does the Hokie-Pokie and turns himself about, and that’s what it’s all about.
7:06pm: Vader storms out of the throne room, force-chokes a random underling.
7:15pm: Sudden realization as to why all my minions are so incompetent: Vader keeps killing them! Make note to self to have a word with Vader about that.
7:53pm: Bored again. Wonder what good is it to be the Emperor if you can’t have fun.
8:12pm: Wander about the Imperial Palace, looking for something to do.
8:24pm: See baby wookiee with lollipop. Idea!
8:26pm: Forget that it’s a bad idea to get between a baby wookiee and its mother. Uh-oh!
8:27pm: Rescued by my Stormtroopers. Decide that the next time I try to steal candy from a baby I’ll make sure the mother is not around.
8:38pm: Return to the throne room to sulk.
9:00pm: Hungry. Decide that I want Alderaanian food.
9:07pm: Am informed that Alderaan no longer exists. When did this happen?!
9:10pm: Aide explains to me that Alderaan was destroyed by the Death Star nearly a year ago. Realize why Bail Organa hasn’t been returning any of my calls.
9:32pm: Return to my own rooms.
9:47pm: Consider brushing teeth. Decide against it.
10:01pm: Consider bathing. Realize that it’s been six months since my last bath. Sniff under armpits; decide that I smell great. Decide that I can probably manage to go a year without bathing.
10:20pm: Summon in slave girls. Get feet massaged.
10:54pm: Dismiss slave girls and other minions, get undressed and ready for bed.
11:02pm: Realize I don’t have my Teddy Bear! Panic!
11:05pm: Panicking!
11:08pm: Find Teddy. Am much relieved.
11:12pm: Enjoy beauty-sleep
iPod-ul se opri brusc dupa nu mai mult de zece pasi pe bulevard.
Roxana injura in barba, incercand sa il deschida din nou, si isi aminti ca bateria player-ului fusese pe rosu cu o seara in urma. Ar fi trebuit sa il incarce… Il baga la loc in geanta. Nu era o tragedie faptul ca nu putea recapitula cursul de literatura – il stia deja destul de bine – dar lipsa lui insemna o invadare fonica a urechilor cu tot ceea ce insemna viata intr-un oras de marimea Bucurestiului: vocile trecatorilor, caini latrand, claxoane si sunete provocate de motoare si roti. Totul se amesteca intr-o cacofonie abia suportabila.
Iar in acel miriad de zgomote la decibeli inalti, tanara distinse, cu o nota de iritare, o voce cunoscuta.
“Hei! Stai putin!” il auzi strigand dupa ea pe acelasi tanar din scara blocului.
Venea dupa ea. Nu putea fi pentru ca scapase ceva cand se impiedicase mai devreme – se uitase in jur ca sa se asigura ca nu ii ramanea nimic in urma. Atunci, de ce fugea dupa ea?
Ziua aceea incepuse cum nu se putea mai prost. Mai intai uitase sa hraneasca pisica, apoi sunase N., apoi se facuse de ras cand cazu in bratele tipului aluia… si acum se tinea dupa ea! Roxana spera ca toate acestea nu erau o prevestire a vreunui dezastru cu achizitionarea aparatului IR sau cu sedinta foto din dupa-amiaza aceea.
Ce era atat de greu de inteles in fraza “nu sunt interesata”? Chiar nu putea accepta un “nu” categoric?
Tanara ofta sonor. Masculii ramaneau un mister pentru ea, la fel ca si sistemul lor intern de gandire si rationalizare.
Nu, nu avea sa se lase prinsa in vreo plasa aruncata de omul acela, nici macar din greseala. Dupa toate minciunile ce ii fusesera spuse si suferintele prin care trecuse la mana cuiva care nu a stiut sa o pretuiasca, nu avea sa mai lase vreun barbat sa ii suceasca mintile doar pentru ca mai apoi sa ii franga inima.
Asa ca isi continua drumul, fara sa incetineasca sau sa priveasca inapoi, croindu-si drum printre oamenii de pe trotuar.
Isi intoarse insa capul pentru a urmari troleibuzul 85 cum tragea in statie… si vazu cum, pe langa ea, trecu barbatul in costumul cenusiu, fugind catre 85. Se urca in ultimul moment si puse piciorul – si pantoful destul de scump – in usa troleului, tinand-o deschisa si masina pe loc. O privi victorios si intinse o mana catre ea.
Roxana, insa, doar isi roti ochii verzi si merse mai departe.
Nu facu alti zece pasi ca il vazu iarasi pe barbat fugind pe langa ea, oprindu-se la circa o suta de metrii distanta si incepand sa faca semn, cu o mana ridicata, inspre strada. Roxana ridica sprancenele la miscarea aceea foarte newyork-eza, rupta parca din filmele de la Hollywood, dar fu totusi surprinsa cand aceasta dadu rezultat – un taxi galben trase pe dreapta chiar langa tanar. Tanarul deschise portiera din spate si ii facu semn sa se urce, indicand interiorul masinii cu o palma ridicata.
Frustrarea incepu sa isi faca simtita prezenta. Roxana isi inclesta maxilarul dar trecu mai departe, lasand barbatul sa se descurce cu taximetristul care ii adresa cateva injuraturi de suflet ce ii avea ca protagonisti pe tanar si neamurile acestuia de gradul I.
Dupa putin timp, scapand din cearta cu taximetristul, tanarul cu parul lui o ajunse din urma si isi potrivi mersul cu al ei.
“Sa nu-mi spui ca vrei sa iei metroul!” zise el, o masura de frica strecurandu-i-se in glas.
Roxana cobori scarile grabita, incercand sa aproximeze cat timp avea sa piarda in aglomeratia de dimineata.
Avea noroc atunci cand trebuia sa ajunga la facultatea ei, care se afla chiar la Piata Universitatii. In mod normal, pe jos ajungea in zece minute, cu tot cu achizitionarea unei cafele de la KFC sau McDonald’s. Din pacate, insa, nu avea sa fie cazul in dimineata aceea. Trebuia sa ajunga pana in ora 09:00 la Magazinul Titan pentru a se intalni cu prietenul care ii facuse rost de un aparat foto modificat pentru fotografii infrarosii. De mult visase la unul dar nu gasise pe nimeni de incredere de la care sa il cumpere. Pana de curand.
Gandul ca in cateva ore avea sa tina in maini primul ei aparat foto IR o umplea de nerabdare. Avusese prea putine motive sa zambeasca in ultimele luni. Si dupa atatea necazuri si ingrijorari, putea visa la momentul in care avea sa plece, dupa terminarea sesiunii, cateva zile pe la munte ca sa testeze noua ei jucarie.
Coborand ultimul set de scari, auzi telefonul incepand sa sune, fapt normal in viata ei de zi cu zi… daca nu ar fi fost melodia aleasa special pentru o anume persoana. Nu ii venea sa creada ca indraznea sa o sune dupa ce se intamplase, dupa tot ce ii spusese. Nu isi putea imagina ca dupa atatea luni mai avea curajul sa o contacteze – si la o ora atat de matinala.
Fu atat de socata incat se impiedica si ateriza cu nasul in pieptul unui barbat care statea la intrarea in bloc. O prinse in brate strans, asigurandu-se ca se poate tine singura pe propriile picioare inainte sa ii dea drumul.
Se uita in jur, verificand daca ii cazuse ceva apoi o intreba pe un ton grav dar surprinzator de melodios:
“Esti bine?”
“Da, sunt in regula,” zise Roxana, recapatandu-si o postura mai demna si injurand in gand faptul ca nesimtitul o sunase si cauzase acea scena umilitoare. “Mersi.”
Roxana isi ridica ochii si se uita la barbat. La tanar, se corecta ea, daca avea sa se ia dupa chipul lui. Nu putea sa aibe mai mult de 25 de ani. Avea parul negru lung prins intr-o coada la spate, iar ochii lui caprui o priveau, parca, cu un foc interior. Era nebarbierit de doua zile iar cearcanele de sub ochi indicau lipsa de somn din noaptea aceea. Era insa – privit cu ochi de fotograf – un barbat chipes, cu linia barbiei dreapta si puternica, nasul acvilin si frunte inalta. Ar fi putut fi un model de succes daca profita de cei peste 1,80 metrii inaltime si de corpul suplu dar clar lucrat.
Barbatul zambi larg, dezvelind dinti putin ingalbeniti.
Fumator.
“Ai putea sa imi multumesti dandu-mi numarul tau de telefon,” ii spuse sarmant. “Locuiesti aici?”
Roxana se incrunta putin. Ingamfarea si tupeul lui erau iritante, iar ea se saturase de replici stupide de agatare, cu atat mai mult cu cat ii erau adresate in scara de bloc.
“Nu dau informatii de genul asta persoanelor straine,” replica scurt.
“Nu trebuie neaparat sa iti fiu un strain,” zise el.
“Foarte suav, domnule. Dar nu sunt interesata,” raspunse Roxana pe un ton sarcastic, deschizand usa masiva de la intrare, iesi din bloc si se indrepta catre bulevard.
Isi scoase iPod-ul din geanta, puse castile in urechi si dadu drumul la cel mai recent curs de literatura Shakespeariana, recapituland pentru examenul programat la ora 12:00.
Am in general o repulsie fata de tot ceea ce inseamna acte, legi si institutii de stat din tara asta – si nu am ascuns faptul asta niciodata – dar faza de azi chiar m-a deranjat.
Au trecut 10 ani de cand mi-am facut prima data buletin si, desigur, trebuia sa il schimb luna asta pentru ca expira. Am revenit in Slobozia in ideea ca aici va merge mai rapid decat in capitala si pentru ca aici chiar am acces la contractul de casa. In teorie, ar fi mers rapid si fara probleme. Dar nu a fost sa fie.
Am ajuns la SPCEP (Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor) inarmata cu buletin vechi, certificat de nastere (original si copie), contract de casa (tot original si copie), chitantele ca sa adevereasca cum ca am platit taxele la primarie, cererea completata in majuscule si… tata (just in case). Am stat 15 minute la coada, am ajuns la ghiseu, am predat documentele si… Surpriza! Nu se poate face nimic pentru ca – vezi, Doamne! – proprietarul imobilului pe care se face noua carte de identitate trebuie sa vina sa semneze. Oh, great! That’s a great idea! Hai sa scoatem din casa, pe o caldura monstru si soare neiertator, o femeie de peste 70 de ani care abia se misca, diabetica si cu probleme cu spatele si toate madularele ca sa semneze un rahat de hartie care oricum nu conteaza nici cat o ceapa degerata, ca apoi sa fie nevoita sa urce PATRU ETAJE ca sa ajunga inapoi in casa! Mi se pare o tampenie. Pe buletinul care l-am facut la 14 ani era trecuta exact aceeasi adresa. Daca nu schimb domiciliul, de ce e nevoie de atata tam-tam si documentatie fara rost?
Ei bine, am intrebat asta la ghiseu si un lucrator foarte plictisit si dezgustat de prezenta mea acolo (si mai tarziu de prezenta bunicii mele care venise sa semneze) ca ii intrerupeam linistea si a zis, foarte frustrat, cum ca as fi putut fura contractul respectiv. Aham, da, sa stii ca e mare problema daca cineva fura un contract de casa care nu e pe numele lui/ei (deci nu ajuta la absolut nimic) si se duce la autoritati sa isi faca un buletin dupa ce cel vechi a expirat, buletin care avea scrisa TOT ADRESA AIA!!! WTF?! Inteleg ca nimeni nu e obligat sa iti puna la dispozitie acte de genul asta cand ai nevoie. Dar aveam acelasi nume, aceeasi adresa de domiciliu, se vedea clar ca eram persoana din poza de pe buletinul vechi. So why all the bull-shit?
Ah, si ca sa fie si mai frumoasa toata prostia asta… trebuie sa astept intre 14 si 21 de zile ca sa faca un act de identitate. Vorba lui taica-miu: “Birocratia lu’ Peste in tara asta!”
Oh, P.S.: tata lucreaza in cadrul Politiei judetene, deci…
07:00
Ceasul de pe noptiera incepu sa sune atat de sacaitor si de cicalitor incat Roxanei ii fu greu sa tina ochii inchisi. Incepuse deja sa urasca alarma si se gandea serios sa o apuce si sa o tranteasca de podea cat putea de tare. Bucatelele in care s-ar fi sfaramat i-ar fi prevestit cate ore putea dormi in plus in fiecare dimineata. Insa prefera sa intinda o mana si sa opreasca infernala sonerie.
Trei ore de somn. Avusese parte doar de trei ore de somn in noaptea aceea. Ceva mai bine ca in alte nopti luna aceea dar tot nu indeajuns. Programul acela incepea sa isi faca simtite efectele. Asta primea cand lucra si la licenta pentru facultate dar si pentru diversele proiecte din timpul liber. Poate ar fi fost timpul pentru o pauza… cateva zile de relaxare si odihna prin vreun coltisor al tarii. Poate.
Cu miscari lente, Roxana se ridica din pat si, cascand, se intinse. Da, parca se simtea deja mai inviorata. Facu un dus rapid si rece apoi deschise sifonierul.
Rochia noua neagra? Sau blugi tigareta si un top haios?
Tanara trase cu ochiul pe fereastra. Soare si cer senin. Era sfarsit de primavara, dar una mai calda decat se asteptasera meteorologii. Temperturile trecusera de 25 de grade Celcius. Ploile insa isi faceau aparitia aproape in fiecare seara. Luand in considerare programul care il avea in ziua aceea, se decise la jeans, un top fara maneci si larg din satin cu un model abstract in culori verzi si galbene, geanta de piele maro, balerini si o esarfa legata de geanta pentru orice eventualitate. Cateva accesorii ca sa termine look-ul si un machiaj discret si era gata de plecare.
Dupa ce se asigura ca avea tot ce era nevoie in rucsacul pentru aparatul foto, lua cheile si iesi din apartament.
Numele ei era Roxana Mara Enescu. Avea 24 de ani si era studenta la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. Avea putin peste un metru saptezeci inaltime, ochii verzi si parul blond natural. Constitutia ei stupla si chipul exotic o facusera atractia catorva case de moda care ii cerusera sa le fie model, dar Roxana fusese intotdeauna mai interesata de a face ea fotografii decat a fi in fata obiectivului. Era modul ei de a se exprima si principalul motiv pentru care decisese sa plece din orasul ei natal Timisoara si sa petreaca, cel putin, anii de facultate in capitala. Mai accepta, din cand in cand, sa ajute prieteni fotografi atunci cand nu aveau model.
Desi fusese nevoita sa locuiasca la inceput intr-o garsoniera prin Baneasa, platita din contul frumusel al parintilor ei, acum Roxana incepea sa fie cautata de catre reviste si ziare pentru a le face pictoriale si, respectiv, editoriale. Da, fotografia si cuvantul scris fusesera intotdeauna pasiunile ei iar acum, dupa ani de chin si practica, putea trai intr-un apartament de trei camere pe Bulevardul Regina Elisabeta, aproape de parcul Cismigiu, din propria ei munca. Desigur, parintii ei mai transferau bani uneori in contul ei la ocazii – sume destul de mari – dar ea si Musia puteau trai foarte bine si fara ajutorul lor. Ba chiar isi deschisese un cont special la o banca elvetiana pentru a…
Musia!
Facand cale intoarsa – nu ajunsese nici macar la parterul blocului – Roxana descuie usa apartamentului si se uita in jur. Musia veni agale din sufragerie, se opri la cativa pasi in fata tinerei si incepu sa isi linga o labuta.
Roxana isi miji ochii la pisica neagra.
“Ai avut noroc ca mi-am adus aminte,” ii zise pe un ton putin amuzat. “Daca nu, azi erai la regim.”
Musia isi ridica ochii catre stapana ei, ochii mari galbeni privind-o intens.
“Hai, nu te uita la mine asa,” se planse Roxana. “Stii bine ca te-ai cam ingrasat. Ar fi bine sa nu mai dormi toata ziua si sa faci ceva miscare din cand in cand.”
Incepand sa toarca, pisica se duse la picioarele stapanei si incepu sa se dea incolo si incoace, arcuindu-si spatele languros.
Roxana ofta.
“Of, bine, bine… Treci in bucatarie sa iti pun de mancare.”
Dupa doua nopti nedormite, si doar vreo 3-4 ore de somn (si ala zbuciumat), imi dau seama ca incep sa o iau razna. Mintea mea e clar ca nu functioneaza la capacitati maxime daca mi se pare o idee nostima sa postez ce va urma.
Ei bine, dragii mei, nemaiavand ce face prin casa iar sforaitul “partenerului” scotandu-mi fire de par alb in creieri, am zis sa imi mai scald ochii in mondenitatile ce isi au locul pe Libertatea.ro (urasc sa fac reclama, dar, nah… trebuie sa spun de unde a pornit totul). Dupa ce am citit ce a mai facut Moni (voi stiati ca s-a intors din S.U.A.? eu nu), cine si-a mai aratat sanii pe cine stie unde si cine a ravnit la cine… am ajuns si pe pagina de horoscop.
Vai de noi si de noi ce e pe pagina aia! Daca am scapat de “sfarsitul lumii” de pe 21 mai (adica ieri, pentru necunoscatori), ne distrug grijile care le-au scris astia la horoscopul pe anul 2011.
In fine, m-am uitat si pe horoscopul in care, zic ei, pun in evidenta si defectele barbatilor din zodiile respective. Nu stiu daca or fi pe bune sau nu, dar majoritatea defectelor astora exista oricum in barbatii din ziua de azi (stati linistite, doamnelor, exista si la noi exact aceleasi lucruri).
Daca v-oti regasi in ce cititi aici… ziceti-mi si mie ca sa nu mor proasta in 2012.
Berbec (21 Martie – 20 Aprilie)
Ai de-a face cu un barbat Berbec? Atunci fii in garda, pentru ca poate fi destul de neloial, indiscret si nu prea obisnuieste sa se scuze pentru actiunile sale. Este adevarat ca e sarmant, patimas, sentimental, dar e si schimbator. Are un temperament impulsiv, este agitat, aventurier, fiind in acelasi timp si dominator. Nu te mira daca vrea sa iasa in evidenta si sa te intimideze. Daca vrei sa il tii aproape, nu uita ca uneori e rece si distant.
Taur (21 Aprilie – 21 Mai)
Domnul Taur are o ingaduinta excesiva fata de propriile slabiciuni si defecte. El poate fi materialist, avar, lent, lacom si rautacios. Nu prea are incredere in corectitudinea celor din jurul lui si nici macar în propriile sale forte. Este incapatanat, deseori monoton, rigid, neadaptabil si inconstant. Intr-o relatie, e posibil sa fie lipsit de initiativa, pentru ca in sinea lui este nelinistit, furios, gelos si suspicios.
Gemeni (22 Mai – 21 Iunie)
Daca iti doresti o relatie fara griji, barbatul Geaman nu prea se incadreaza in tipar. Este imatur, superficial si nestatornic. Are o energie debordanta, dar o risipeste fara folos pentru ca e lipsit de concentrare si nici nu prea stie ce vrea. Isi schimba des idealul si deseori ia decizii in detrimentul sentimentelor sale. Are initiativa, dar cam degeaba, pentru ca incepe mai multe lucruri deodat? si, in general, nu termina nimic. Totusi, daca vrei sa traiesti palpitant, acest nativ este foarte potrivit, pentru ca iubeste intriga si aventura.
Rac (22 Iunie – 22 Iulie)
Nativul Rac e, de cele mai multe ori, foarte atasat de familie si de casa lui. Exagerat de sensibil, are mereu impresia ca ceilalti nu ii raspund la sentimente. Este nostalgic, traditionalist si traieste mult din iluzii. Este influentabil, inconstient, inconstant, uneori nesigur si imprastiat, incapatanat si indiferent. Are insa o stima deosebita fata de propria persoana. Iar daca iti plac surprizele de tot felul, nu uita ca Racul este imprevizibil.
Leu (23 Iulie – 22 August)
Impunatorul Leu este destul de mandru, egoist si ipocrit, dar si pripit, emotiv si imprudent. Iubeste aventurile amoroase, luxul, fastul, motive pentru care este destul de risipitor. De multe ori, el cauta gloria ?i onorurile. Se supraestimeaza, este extravagant si narcisist, iar cu femeia de langa el poate fi deseori dominator, impulsiv si sfidator. Nu uita ca are tendinte teatrale si ii cam place sa dramatizeze.
Fecioara (23 August – 21 Septembrie)
Daca “jumatatea ta” este in zodia Fecioarei, probabil ai constatat deja cat este de melancolic si timid. Nativul acestui semn poate fi lipsit total de indrazneala. Este sceptic, cinic, foarte incapatanat si putin adaptabil. Pune prea mult accentul pe intelect, in detrimentul sentimentelor si al pasiunii. Nu prea are imaginatie, dar stie sa “despice firul in patru”.
Balanta (22 Septembrie – 22 Octombrie)
Daca vrei sa traiesti intens, mai bine ocoleste barbatul Balanta. Aproape ca ignora prezentul, e superficial in sentimente si nu stie sa faca diferenta intre prietenie si iubire. E indecis, oportunist, pesimist, inconstient, depresiv, pasiv si incapatanat. Usor influentat de laude, face prea multe compromisuri, are tendinta de a exagera si nu prea are un scop in viata. Ce îl caracterizeaza? Lipsa increderii in sine, pentru ca nu e niciodata pregatit sa infrunte situatiile grele.
Scorpion (23 Octombrie – 21 Noiembrie)
Barbatul Scorpion poate fi dur si nemilos cand te astepti mai putin. Este arogant si critic, incapatanat si obositor. Are o imaginatie nestapanita si face deseori excese. Poate fi egoist, lipsit de scrupule si prefacut. Ii jigneste pe ceilalti, dar el nu suporta sa fie jignit. Nu este capabil sa ierte si poate fi foarte razbunator. In dragoste, devine repede gelos, daca nu este adorat.
Sagetator (22 Noiembrie – 20 Decembrie)
Nativul Sagetator este unul dintre cei mai superficiali barbati ai zodiacului. Iti pune nervii la incercare cu indiferenta lui si lipsa de profunzime. Iti face tot felul de promisiuni, fara sa isi respecte cuvantul. Ai grija pentru ca este aventurier, extravagant si mare amator de petreceri. De multe ori este mandru, fara sa aiba motive, fiind deoseori criticat ca este lipsit de tact si laudaros.
Capricorn (21 Decembrie – 19 Ianuarie)
Barbatul Capricorn este mereu nemultumit, neincrezator si suspicios. Are ambitii mari si vrea cu tot dinadinsul sa reuseasca in cariera si in plan social. De iubire ii este teama. Ar vrea sa ofere cat mai putin dar sa primeasca cat mai mult. Poate sa fie bizar, distant, capricios si lipsit de pasiune. Multi dintre Capricorni au complexe de inferioritate si isi complica viata. Sunt materialisti, lacomi si secretosi.
Varsator (20 Ianuarie – 18 Februarie)
Nativul Varsator este un rebel fara cauza, imprudent si surprinzator. Straniu si extravagant, uneori prefera sa fie singur, alteori isi alege prieteni ciudati. Unii Varsatori au un comportament contradictoriu: sunt nelinistiti, superficiali, inadaptati, se cred superiori din punct de vedere intelectual, dar sunt lipsiti de discernamant si destul de confuzi. Probabil vei afla repede ca amana mereu treburile grele.
Pesti (19 Februarie – 20 Martie)
Barbatul Pesti are vointa slaba si nu prea stie cum sa se impuna. Poate avea idei exceptionale si doreste binele tuturor, dar nu prea reuseste sa le puna in aplicare. Ii place mai mult sa viseze, sa isi faca iluzii, dar este indecis, confuz si nerealist. Nu te lasa pacalita, pentru ca deseori poate fi inselator, contradictoriu si are o ingaduinta excesiva fata de slabiciunile proprii. Cand ai nevoie de un prieten statornic, fugi de nativul Pesti, pentru ca te va lasa sa te descurci singura in momentele grele.
Nu stia de ce acceptase sa iasa cu el in starea in care era de cateva zile incoace. De fapt, nu stia de ce nu ar fi acceptat sa iasa, avand in vedere ca in casa ar fi dus-o mai greu decat in barul acela.
Era mjlocul lui iulie si afara era o caldura atat de intensa si de umeda incat era greu de respirat. Soarele batea asupra intregii capitale, iar majoritatea oamenilor se adapostisera ori in casa la ventilatoare ori la terase cu pulverizatoare de apa sau localuri cu aer conditionat, fiecare incercand sa se fereasca pe cat putea mai bine de gradele Celsius.
Cu toate ca existau si alte probleme cu care se confrunta in acel moment, Bianca decisese sa iasa din casa, sa iasa din acea stare de vegetare si de autodistrugere. Dar acum ca statea mai bine pe ganduri, cu paharul plin numai de gheata in fata, oare facuse bine? Nu se simtea cu nimic mai bine in acel moment si era destul de sigura ca nu va putea ascunde asta de tanarul din fata ei. Si nu ar fi dorit sa ii strice si lui putina buna dispozitie pe care o avea. Din cate stia, nici el nu o ducea prea bine… din orice punct de vedere.
- Mai vrei unul? o intreba tanarul pe un ton moale, aratand spre paharul gol de pe masa.
- Da, dar de data asta cu alcool. Imi e dor de prietenul nostru Jack, raspunse fata, referindu-se la Jack Daniel’s whiskey.
Karl facu semn barmanului ca mai doreste inca doua bauturi, apoi se intoarse catre tanara, si o privi cu ochi lui verzi, parca incercand sa isi dea seama ce se intamplase cu Bianca.
Ea privi in alta parte, la paginile de ziar puse pe pereti, la sticlele de vin, whiskey, cognac, lichior si diverse alte bauturi in toate culorile asezate in spatele barmanului. Ii placea locul acela. Aveau cele mai bune cocktailuri din oras. De fapt, cam asta era specificul barului. Iar atmosfera era foarte simpatica, cu luminile difuze si muzica veche.
Dar in acea zi, nu se putea bucura de toate acelea…
- Ai de gand sa imi spui si mie de ce esti asa? intreba tanarul din senin. Nu te-am mai vazut atat de abatuta de cand…
Bianca isi ridica ochii din paharul gol si il privi, asteptand sa auda ce avea sa spuna. Dar el nu continua, lasand in aerul tensionat cuvintele ce poate nu erau cele mai potrivite.
- Pur si simplu sunt ingrijorat. Atat.
- Linisteste-te. N-am sa ma arunc de la etaj sau in fata unei masini, ii raspunse cu un mic zambet ironic.
Tanarul ii arata un suras ce nu parea sa fie al lui iar ea ofta incet. Barmanul le aduse cocktailurile si Bianca lua paiul intre buze si sorbi putin din bautura rece. Stia ca nu avea cum sa plece din acel local fara sa ii spuna de ce era atat de abatuta. Karl nu ar fi lasat-o.
- Pot vorbi deschis cu tine? il intreba deodata. O fata oricum nu m-ar intelege, iar un tip normal cu atat mai putin.
Karl zambi.
- Desigur. Oricand. Stii asta.
Auzind asta era ca si cand tanarul din fata ei ar fi deschis portile unui baraj si toate frustrarile tinerei iesira la lumina, toate o data, fara o ordine prea coerenta.
- M-am saturat de tipi cu care nu pot fi prietena pentru ca imi fac propuneri indecente si tipi care ar putea sa ma atraga, cu care ma inteleg de minune, dar ori sunt prinsi in relatii in care se vede clar ca nu sunt fericiti… ori pur si simplu nu spun ce vor.
Tu, daca m-ai placea, ai avea curajul sa mi-o spui, chiar daca as fi intr-o relatie?
Fara sa astepte un raspuns, Bianca isi continua enumerarea frustrarilor, Karl ar fi dorit sa spuna ceva, dar o lasa sa vorbeasca.
- Pana mea, nu putem sta si suporta rahaturile altora fara sa speram ca poate aparea ceva mai bun. Si daca apare ceva mai bun, ce facem? Stam si ne intrebam ce ar fi fost sau incercam sa vedem ce iese? Oricum nu e nevoie sa te vrajeasca cineva de la bun inceput. Dorinta de a avea o relatie mai lunga apare dupa ce te deschizi, chiar daca exista riscul unui refuz. Suntem oameni, ce naiba! Avem macar obligatia de a incerca.
Pe chipul tinerei aparu un suras amar.
- Pacat ca nu inteleg daca un tip imi face apropouri. Prefer sa mi se zica verde in fata ce si cum. Si pacat ca nu am mers mai departe de un sarut cu un tip cand eram certata cu X. Iar acum tipul ma vede doar ca pe un confident. Marfa!
- Deci s-a intamplat ceva intre tine si X… iarasi…
Bianca ofta si isi inchise ochii o clipa lunga.
- Simt ca relatia continua doar pentru ca locuim impreuna.
Karl facu un gest ce arata clar dezgustul fata de o astfel de idee.
- Poate m-am implicat prea mult in relatia asta si e timpul sa vad cum e si cu altcineva. Sau poate am nevoie de o relatie “dubla” si ar trebui sa raman cu cel care mi se pare mai bun. Ranji amar: Chiar X m-a incurajat sa incerc lucruri noi, dar a facut-o mai mult din dragul de a putea si el face la fel fara sa mai gaseasca scuze stupide.
- Te simti blocata? intreba tanarul parca stiind o parte din ce simtea ea.
- Da, si nu am nici cea mai mica idee de ce ma simt blocata, raspunse ea fara sa stea prea mult pe ganduri, dar apoi facu o mica pauza.
Ii trecu prin minte sa ii spuna lui Karl tot ce o deranja in relatia ei cu X — absolut tot. Putea spune oricand cu mana pe inima ca avea nevoie sa faca asta, asa cum avea nevoie de aer ca sa respire. Oricat de mult nu dorea sa impovareze pe cineva cu problemele si frustrarile ei, avea nevoie sa le spuna cu voce tare cuiva. Si spera ca si Karl avea sa inteleaga cat de mult avea nevoie de un prieten adevarat in momentul acela si ca o va putea sustine oricand.
- Ne certam foarte des si, sincer, il banuiesc ca are o amanta.
Mana tanarului se aseza pe bratul ei.
- Ma crezi ca e gelos pana si pe tine? continua Bianca. Ca-si face in minte tot felul de scenarii pe care el oricum le-ar fi pus in practica? Trebuie sa il trag eu sau sa il imping eu de la spate ca sa facem ceva, ca el oricum nu face propuneri interesante. Macar de-ar spune si el inhtr-o vineri: fa-ti bagajele, avem bilete in doua ore la munte, sau la mare, sau macar pana la Pitesti, in puii mei!
Mai lua o gura din cocktail, lunga, vrand poate sa amane urmatoarele cuvinte, ori sa incerce sa isi puna gandurile in ordine. Era o invalmaseala totala in capul ei. Continua pe un ton iritat:
- Nici macar modul in care se uita dupa tipe nu m-ar deranja daca n-as stii ca vede practic prin haine si — ca un fantezist ce e — recunoaste pana si faptul ca si le imagineaza in tot felul de ipostaze, inclusiv cum si-ar trage-o cu ele!
Sari imediat la alte probleme cu X, Karl privind-o tacut si aproband din cap din cand in cand sau schitand o urma de dezgust fata de comportamentul celui ce se numea iubitul Biancai.
- Si cand intarzie la munca il inteleg. Si eu am avut destule zile de genul asta. Dar cand vine acasa stresat as vrea si eu, in loc sa isi verse nervii pe mine sau sa se puna imediat la PC… (Ridica din umeri, lasand fraza neterminata.) Nu vreau neaparat sa imi faca surprize placute sau gesturi extraordinare, ci macar sa arate ca s-ar simti bine cu mine. Ce naiba! Il sperii chiar atat de tare? Nu sunt casatorita, n-am copii, n-am boli transmisibile…
O umbra ii trecu parca peste chip. Simti cum Karl ii strange bratul putin mai tare, aratandu-i ca e acolo si o asculta.
- Chiar daca as spune cuiva ca locuiesc cu fostul iubit, sigur s-ar gandi la prostii… si mai mult ca sigur s-ar speria. Bine, s-ar speria de posibilitatea unei relatii, ca oricum sex se gaseste la tot pasul si orice idiot poate sa vrea doar asta. (Surase amar.) Cu atatia lasi si obsedati, ma simt ca in Evul Mediu. Ca si cand nu am voie nici macar sa incerc sa gasesc ceva ce poate, cu putin noroc, sa se transforme intr-o relatie mai buna.
Eh, lasa ca imi gasesc eu un frustrat cu destul “Fuckitall” in sange incat sa nu vada ca si eu sunt o frustrata si sa imi spuna ca ma place. Daca il plac si eu… pana mea! (Inca o inghititura din cocktail.) Bai, nimeni nu mai risca in lumea asta? Parca li s-a urcat biserica la cap tuturor! Trebuie sa ajunga la 35 de ani, cu un copil sau mai multi, si sa divorteze ca sa isi dea seama ca nu sunt cu persoana potrivita? Parca daca ai fi intr-o relatie de mai bine de un an, ai avea automat obligatii familiale sau chestii de genul asta.
- Si de ce nu risti tu? intreba tanarul pe un ton inocent. Poti sa pleci, sa il parasesti…
Bianca ii intalni privirea dar nu stiu cum sa o interpreteze. Ofta si mai lua o gura din cocktail, in timp ce Karl facea la fel.
- Mie, personal, mi-e frica sa dau eu papucii mai intai pentru ca pana acum am vazut ca o tipa singura si relativ sigura pe sine e dorita de tipi cu tot felul de dorinte pentru sex de o noapte pentru ca, vai, asa ar fi la moda acum. Iar daca totusi se ajunge la o relatie mai lunga de la o astfel de noapte, tipul e deja sigur pe sine si uita ca langa el nu are un set de gauri pe care sa il trateze ca pe un obiect si in care poate sa-si bage ce si cand vrea, ci o persoana pe care o place si pe care trebuie sa o cucereasca putin cate putin. Si noi, fetele, avem vise, dorinte, nevoia sa ne simtim apreciate si provocate la a recuceri, macar din cand in cand, omul cu care imaprtim patul si sentimentele.
Si unde dracu’ a disparut fraza aia simpla dar plina de inteles “te plac”? Avea un sens foarte clar, deschis si usor de acceptat: „mi-ar placea sa incercam si sa vedem daca intre noi doi poate iesi ceva”. Acum se pica in extreme. Ori se folosesc de tot felul de replici de agatat, ori, de frica unei respingeri, am auzit ca un tip a stat 3 ani in rolul de cel mai bun prieten al tipei de care era indragostit. Dupa tot acel timp tipa a aflat si s-a amuzat copios, dupa ce i-a trecut scarba fata de el. Si stii ce-i culmea? Daca ar fi incercat de la inceput, tipa i-ar fi dat o sansa…
- Crezi? Eu as fi zis ca dupa 3 ani ea ar fi avut destula incredere in el incat sa ii dea o sansa mai mare, spuse tanarul cu o ridicatura din umeri.
- Nu si daca tipa s-a obisnuit cu el fiind cel mai bun prieten si ii e aproape imposibil sa il vada cu alti ochi. Atatia prefacuti si totul din cauza unor nenorocite de tabuuri religioase si a unor rahati care sunt dispusi sa minta pana in panzele albe ca sa bage o tipa in patul lor si a doua zi sa o trateze ca pe o carpa doar buna de aruncat, eventual pana la urmatoarea refolosire.
Se opri pentru o clipa amintindu-si ca si Karl avusese astfel de aventuri, desi el avusese bunul simt sa se poarte ca un gentleman a doua zi dimineata.
Bianca ofta incet, incercand parca sa scape de sentimentul de toata furie care o cuprinsese.
- Ai observat cat de mult a inceput sa conteze partea materiala intr-o relatie? intreba, incercand sa sa schimbe subiectul discutiei. Numai calatorii, shopping la magazine de firma, cadouri scumpe si extravagante. Foarte putini mai stau in casa sa vada un film bun cu iubitul sau iubita, sau care sa iasa in parc la o plimbare sau o tura de poze…
- Sunt mai multi decat crezi, ii raspunse Karl pe un ton ciudat.
- Nu destui, ii intoarse Bianca, cu o privire acra.
- Nu crezi ca exagerezi putin?
- Poate. Sau poate am avut de a face doar cu cine nu trebuia. Ori amici care vroiau doar sa le ajung in pat si nu ascultau o iota din ce ziceam. Ori prieteni care ar fi putut insemna ceva mai mult pentru mine dar prea lasi ca sa ia taurul de coarne. Faza cea mai tare e alta. Nu inteleg de ce, atunci cand o fata vorbeste deschis cu un tip, el are automat impresia ca il vrea doar ca pe un amic si confident.
Tanarul deschise gura sa incerce sa zica ceva, dar o inchise la loc, nestiind ce putea, de fapt, sa zica. Isi tuguie buzele in semn de nestrire si astepta ca Bianca sa raspunda la propria-i intrebare.
- Poate pentru ca, in general, tipa se baga in relatii cu tipi cu care nu se intelege ci de care e doar atrasa – si da, ma simt – iar apoi, cand cauta intelegere si o ureche sa o asculte sincer, apeleaza la alte persoane decat un tip pe care l-ar putea vedea si ca partener. Ca, de, suntem popor crestin si tipul nu trebuie sa isi asculte iubita, sau mai bine zis proprietatea… Iar ea se duce, vorbeste cu altul – si zic altul pentru ca o tipa ar fi ori invidioasa, ori indiferenta – si, de obicei, e destul de proasta incat sa nu isi dea seama ca tipul e atras de ea sau invers.
Prinsa in valtoarea sentimentului de libertate dat de confesiunile de pana atunci, urmatoarele cuvinte ii iesira dintre buze fara sa isi dea seama, fara sa gandeasca concret ceea ce rostise.
- Si da, sunt atrasa de tine, te plac, dar nu stiu cum sa o spun…
Abia dupa ce rosti fraza isi dadu seama ce facuse. Il privi pe Karl cu o expresie de bulversare pe chip, aproape de oroare. El o privea blocat.
Bianca isi puse capul in palme, coatele rezemate pe masa din fata ei, si inchise ochii, incercand sa se calmeze. Linistea care se lasase intre ei devenea jenanta, desi nu trecusera decat cateva secunde. Tanara se blestema in tacere pentru scaparea care o avusese, amintindu-si ca de la bun inceput nu dorise sa se intalneasca cu Karl.
- Scuze, spuse ea pe un ton slab dupa putina vreme. S-au adunat prea multe frustrari…
Mana lui Karl se aseza pe umarul ei gol. Ea ridica privirea si ochii lor se intalnira.
- Imi pare rau, mai spuse o data Bianca.
- N-ai de ce…
Mana de pe umarul tinerei ii atinse gatul si o trase incet catre el, si, intr-un final, buzele li se intalnira…
In lista mea de artisti romani iubiti se afla foarte putini. Am gusturi alese in privinta muzicii usoare romanesti, indragind muzica anilor interbelici si a celor pana in anii ’90. Aceasta lista este o lista in care se afla nume sonore si cunoscute de romani: Jean Moscopol, Zavaidoc, Ioana Radu sau Angela Similea. Este o lista selecta. Si nu cred ca va surprinde pe cineva sa afle ca in aceasta lista se afla si maestrul Tudor Gheorghe.
Dupa mai bine de doua decenii a venit din nou in Slobozia, orasul uitat de lume in care m-am nascut si am trait. Spectacolul m-a lasat fara cuvinte. A fost sublim, chinuitor, “vindecator de urat”. A fost dedicat celui de-al cincilea anotimp – anotimpul etern… femeia… Femeia este cea care te ridica si care te zdrobeste inapoi de pamant, care te raneste cu un cuvant si care iti alina durerile printr-o simpla atingere a mainilor sale delicate.
“Femeia este al cincilea anotimp in care natura se odihneste, amintindu-si toate florile primaverii, toate privighetorile verii, toti strugurii toamnei si toate ninsorile iernii.” (Grigore Vieru).
In timpul acestui spectacol am avut prilejul sa il ascult pe maestru recitand unele dintre cele mai frumoase poezii dedicate femeii. Una dintre aceastea am zis sa v-o impartasesc si voua.
Eva
- Ion Pillat
Ceea ce sunt? Ce vrei sa fiu? Alege!
Da-mi aripi – si sunt inger de lumina
Si smulge-le – voi fi numai femeie.
Privirea ta ma face far’ de vina,
Dar tot ea poate patima sa-mi deie
Si de pacat faptura sa mi-o lege.
Ceea ce sunt? Ceea ce esti tu insuti
Copil, suspini, sunt mama si sunt sora
Ce va veni zambind sa-ti stearga plansu-ti.
Iar pentru tata, chiar de port naframa
Raman tot fata scumpa de-altadata.
De treci nepasator – sunt trecatoare,
Dar oarba ta credinta
Mi-a redat eternitatea clipei
Daca in marea fluidicelor plete te-ai scaldat.
Cand poruncesti, eu voi lovi in palme
Ritma-voi goala dansul baiaderei
Dar daca-mi ceri, voi sta curata-n strane
Si voi refi in murmur lin de psamle
Iar Sfanta-nvingatoare a durerii
Daca ma rogi, ti-oi face alta rana
Indragostit ma chemi – iti sunt iubita
Ce-ti poarta-n ochi destinul. De esti bestie
In bratul tau m-oi frange ca o trestie
Iar pofta mea pe veci, nepotolita,
Te va inlantui cu lant de sarpe.
Dar daca esti inaltul visator
Ce-aude-n suflet sunete de harfe
Dispretuind un spasm amagitor
Daca-ndraznesti sa urmaresti ideea
Si-n sferele sonore s-o vanezi
Atunci, cu lampa-n mana sunt Psycheea
De straja langa tine… de-o mai vezi.
Am gasit chestia asta pe cracked.com si nu am avut cum sa NU il postez. Scuze celor care nu au nici cea mai vaga idee ce se intampla sau nu stiu engleza… dar asta e…
Protection Plugin made by Stride Rite Coupons