Enjoy!

Link: Camera Obscura

Astazi, baieti si fete, avem de dezbatut un subiect foarte interesant… si extrem de controversat.

Am vizionat zilele trecute un episod din House M.D. care, pe langa superbul caz medical, avea un substrat intrigant: casnicia deschisa (open marriage). Aici se refera la faptul ca, desi ai o relatie stabila sau o casnicie de lunga durata, poti avea parteneri pentru sex care nu sunt sotul/sotia.

Fun, right?

Avand in vedere ca incepusem sa ma gandesc la vremuri trecute – liceu si facultate, si tot ce s-a intamplat in anii respectivi – mi-am dat seama ca ceva lipseste in viata de zi cu zi a romanului normal: aventura! Lasand la o parte faptul ca romanul de rand castiga abia cat sa supravietuiasca de pe o zi pe alta, daramite sa mai si aiba posibilitatea de a trai… vad din ce in ce mai des tineri care se trezesc ca trebuie sa ia viata in brate pe nepregatite si sa poarte in spate zeci de responsabilitati. Ajunsi acasa la iubite/iubiti, soti/sotii, nu mai au chef de acelasi repertoriu care li se baga pe gat in fiecare zi. De aici rezulta stres, frustrari, insel, batai si divorturi.

Da, in general barbatii sunt cei care inseala mai des si asta pentru ca femeile gandesc cu partea dreapta a creierului care se ocupa in general nu cu logica, ci cu sentimentele. Aici, ambele parti poarta o parte din vina.

Pe de o parte, barbatii ar trebui sa cugete mult si bine inainte de a face „pasul cel mare” in ceea ce priveste inselatul; sa isi dea seama ce au langa ei si de ce s-au indragostit de partenerele lor si nu altele iar apoi sa incerce sa discute cu ele pentru a incerca o remediere a situatiei.

Pe de alta parte, femeile ar trebui sa renunte la excesul de gelozie care il au in sange si sa isi dea seama ca daca partenerul lor a ales calea unei alte femei exista o problema in relatie; sa renunte la orgoliul feminin de a „nu face asta sau aia” si sa inteleaga faptul ca barbatii sunt specii diferite fata de ele.

Totul se rezuma la comunicare intre parteneri. Cu cat exista o comunicare mai vasta si discutii ba mai serioase ba mai in gluma, cu atat partenerii vor avea incredere mai multa unul in celalalt si nu se vor mai simti ca altcineva intra pe teritoriul lor.

Revin la problema de azi: relatiile deschise.

Da, stiu… se incearca de cand lumea si pamantul o relatie de genul acesta care sa aibe succes si nu e locul meu sa incep sa vorbesc despre asta de parca eu as putea fii cea care reuseste. Ce-i drept, nu m-ar deranja… chiar atat de mult. Atata vreme cat totul e pur sexual iar partenerul se intoarce intotdeauna la mine (asa cum as face si eu, de altfel). Fara gelozii, fara complicatii… o simpla relatie strict sexuala „extracuriculara” pentru momentele in care simti ca explodezi atunci cand si partenerul de viata are probleme sau efectiv nu are timp de tine. Se intampla.

Eu chiar as vrea sa incerc la un moment dat. Mor de curiozitate. Macar de dragul de a avea un sistem de comparatie… (hihi!) Poate ca uneori viata sexuala nu e chiar ceea ce ti-ai dori. Poate ca partenerul tau e intotdeauna la birou si deveniti amandoi frustrati de lipsa de… Poate ca, pur si simplu, simti nevoia de a avea un alt trup deaspra ta. Totul e perfect normal, iar uneori e posibil ca o relatie deschisa sa poata reusi sa salveze ceea ce e intre voi. Un triunghi sau un patrat conjugal nu e intotdeauna un lucru rau sau tabuu.

Imagineaza-ti cum simti furnicaturi sub piele prima data cand te atinge. Imagineza-ti un sarut altfel decat cel cu care te-ai obisnuit. Imagineaza-ti momentul in care te rosesti stiind ca te priveste din cap pana la picioare pentru ca e prima data cand i te arati goala.

Iar dupa ce actul e consumat, ajungi acasa in bratele iubitului/iubitei unde vorbiti despre tot si schimbati pareri. Imagineaza-ti acum cum te-ai simti in momentul cand ii spui ca te-ai culcat cu altcineva… iar el/ea accepta asta cu un zambet pe buze pentru ca stie ca doar pe el/ea il/o iubesti!

P.S.: Poate ca data viitoare vin si cu unele reguli in privinta asta. Dar mai lasati-ma sa ma gandesc.

So, without further adieu… va prezint Summer Mussings.

Am inceput cu asta ca sa nu existe dubii vreodata. Esti un idiot. Unul care mi-a dat multe batai de cap si mi-a frant inima… nu doar o data. Dar esti idiotul meu in ciuda a tot ce s-a intamplat pana acum.

Nu am idee din ce motiv inima mea a ramas la imaginea ta si nu poate iubi decat pe tine. Nici nu cred ca exista vreun motiv clar. Decat acela ca… nu te pot uita.

Falling in love is hard. Mai ales acum, cand importanta se pune pe felul in care arati si nu felul in care gandesti, sau cat de mult. Si, recunosc, nu am fost intotdeauna 100% de acord… but i wouldn’t have it any other way. M-am indragostit de tine din prima clipa. Suna de parca ar fi o declaratie scoasa dintr-un film siropos… dar e adevarat. Nu mi-am imaginat ca mi se poate intampla si cu atat mai putin ca voi iubi vreodata cu atata ardoare.

Dar uite ca traiesc asta in fiecare zi.

Critici tot ce iti iese in cale. Uneori esti la fel ca Charlie Harper. Uneori esti un obsedat sexual. Alteori cauti motiv de cearta. Iar alteori pur si simplu nu te poti dezlipi de calculator. Dar asta e OK… pentru ca si eu am multe probleme. Lots of problems!

Cu toate astea… nu imi pot scoate din minte privirea ta de catel abandonat… sau atingerea ta cand vrei doar sa imi simti textura pielii… sau surasul de copil retard cand imi oferi un cadou… sau ingrijorarea de pe chipul tau cand eu sunt in perioada aceea a lunii cu perna electrica pe burta si calmantele pe noptiera… sau felul cum te umfli in pene cand spun in public ca… te iubesc!

We’re crazy when we’re good to each other and great when we’re crazy.

“In the words of a man we both know: we are perfect for each other! ” (American Pie 3)

Raspuns la aceasta epistola anonima electronica: “Anonim catre Anonima“

Da, recunosc… Nu am facut absolut nimic in privinta proiectului meu de “dress hunting”. Si aveam atatea in minte… Insa, am avut cele mai intemeiate motive pentru lipsa de productivitate. Pana la urma, am si eu o viata sociala.

Dar promit sa aduc un prim articol din cadrul ISPD (In the Search for the Perfect Dress) cat mai curand posibil! Chit ca am nevoie neaparat de cineva care sa mearga cu mine la cutreierat magazine. Daca nu, o sa va pregatesc o serie de designuri personale ca sa va animez interesul.

Asa ca… Va Pup! Si sa auzim de bine!

Am primit pozele de la fotografa mea, putin modificate la culori si cu watermark atasat (nu de alta, dar daca mai vad poza mea afisata pe undeva fara sa mi se ceara acordul in prealabil, o sa “va mananc creierii cu o lingurita”!).

Fotografiile au fost facute pe drumul spre Cascada Urlatoarea. Si spun “pe drumul spre” pentru ca nu am reusit sa ajungem acolo. Dupa cum stiti, la cascada se ajunge numai cu propriile picioruse, nu cu masina sau alte vehicule.  Asa ca ne-am luat frumusel talpasitele si am purces la drum… cu o singura umbrela. And as fate would have it… a inceput sa ploua, destul de tare. Iar unul dintre noi era incaltat in tenesi.

De frig nici nu mai spun… a fost destul de racoare. Mai ales ca a batut si vantul.

Ce o sa vedeti nou va fi o serie de fotografii mai speciale. Si sper sa va placa. Pentru ca sunt…

De fapt, veti vedea.

Enjoy!

Ca sa imi mai iau mintea uneori de la toate problemele din viata mea, incerc sa fac ceea ce orice femeie ar face. Ma gandesc la… of course… shopping! Dar nu orice fel de shopping… ci gasirea si achizitionarea unei rochii care sa imi vina ca turnata, cara sa evidentieze partile bune si sa acopere partile mai putin bune. Pe scurt: Rochia Perfecta.

But a thought came to me. Nu sunt singura in situatia asta… in cautarea unei rochii superbe care sa ma faca sa ma simt cea mai frumoasa din orasul acesta.

“I think this is the beginning of a beautiful friendship,” a zis Humphrey Bogart in filmul Casablanca. Eu as merge un pas mai departe si as zice in felul urmator: acesta poate fi inceputul unei aventuri frumoase.

Planul ar sta cam asa: eu, insotita de inca cineva, vom lua magazinele de haine si confectii la pas, inarmati cu aparat foto, creion, pix si multe hartii pentru a putea documenta cat mai bine si detaliat posibil ceea ce gasim ca ar merita.

Vom avea de “luat la puricat” de la rochii vaporoase pentru vara pana chiar la rochii de mireasa.

Sper sa pot face asta cam in fiecare weekend pentru urmatoarele doua-trei luni, dar nu pot promite. Shit happens, pana la urma.

Am sa astept parerile si sugestiile voastre!

P.S.: Actiunea va lua numele prescurtat de ISPD.

Prima reactie a fost sa pufnesc in ras.  Uite, dom’le, am ajuns sa fiu atat de apreciata incat oamenii isi fac profile pe ici si colo cu pozele mele. Sunt flatata, da. Dar si enervata. Cum naiba sa se intample? Sunt mii si mii de fete frumoase in tara asta cu profile si poze pe net… iar femeia m-a nimerit taman pe mine! Macar putea sa gaseasca pe una cu o varsta ceva mai apropiata de a ei. Nu de alta, dar e clar ca eu nu arat a 38 de ani, oricat de matura as parea uneori.

Acum ca stau si scriu chestiile astea… mi s-a facut pofta de o sedinta foto ca pe vremuri. Plecam pe undeva, fie doar cu fotograful, fie cu mai multa lume si ne simteam excelent. Nu cred ca a existat vreo sedinta foto in care sa nu rad cu lacrimi, incat incepea sa imi fie frica (virgula) ca o sa imi stric machiajul.

Si e atat de frumos afara! Cum sa nu vrei sa iesi si sa faci poze?!

De la primul episod am fost vrajita de serial, si de umorul tipic britanic. Bine, trecem cu vederea povestea de dragoste care se infiripa intre cei doi protagonisti ai seriei, poveste care se taraste asa vreo doua sezoane pana ce EA (Rose) ii spune LUI (Doctor) ca il iubeste… De la el, mai am de asteptat pana aflu cand si cum o spune, chit ca a incercat in momentul in care a spus si ea.

In fine, mai jos e scena respectiva. Dupa o batalie crancena, ea ajunge intr-un alt univers — alta dimensiune — iar el ramane in cea “normala”. M-a atins destul de serios momentul si am devenit… foarte sentimentala. Dar cred ca e de vina si perioada.

Hihi… major spoiler ahead.

P.S.: Da, da. Stiu. Iarasi engleza. Dar ce sa fac? Nu imi place sa traduc chestiile astea. Prefer sa la pastrez in forma originara.

Rose: Where are you?

Doctor: Inside the Tardis. There’s one tiny little gap in the universe left, just about to close. And it takes a lot of power to send this projection. I’m in orbit around a supernova. I’m burning up a star just to say goodbye.

Rose: You look like… like a ghost.

Doctor: Hold on. (he adjusts the image)

Rose: Can I t…

Doctor: I’m still just an image. No touch.

Rose: Can’t you come through properly?

Doctor: The whole thing would fracture. The two universes would collapse.

Rose: So?

Doctor: Where are we? Where did the gap come out?

Rose: We’re in Norway.

Doctor: Norway, right.

Rose: About 50 miles off Bergen. It’s called Dårlig Ulv Stranden.

Doctor: Dalek?

Rose: Dårlig. It’s Norwegian for “bad”. This translates as Bad Wolf Bay.

They laugh.

Rose: How long have we got?

Doctor: About two minutes.

Rose: I can’t think of anything to say.

Doctor: You’ve still got Mr. Mickey, then.

Rose: There’s five of us now. Mom, dad, Mickey and the baby.

Doctor: You’re not…

Rose: No. It’s mom. She’s 3 months gone. More Tylers on the way.

Doctor: And what about you? What are you…?

Rose: Yeah, I’m back working in the shop.

Doctor: Oh, good for you.

Rose: Shut up. No, I’m not. See, the Torchwood on this planet is open for business. Think I know a thing or two about aliens?

Doctor: Rose Tyler, defender of the Earth.

He makes a pause.

Doctor: You’re dead, officially, back home. So many people died that day and you’d gone missing. You’re on the list of the dead. Yet here you are, living a life day after day. The one adventure I can never have.

Rose: Am I ever going to see you again?

Doctor: You can’t.

Rose: What are you going to do?

Doctor: I’ve got the Tardis. Same old life. Last of the Time Lords.

Rose: On your own?

The Doctor nods.

Rose: I… I love you.

Doctor: Quite right, too. And I suppose, if it’s my last chance to say it… Rose Tyler…

He fades away before he manages to finish…