Am dat astazi peste o intrebare absolut superba, care ar trebui sa ne puna putin pe ganduri… macar pe aceia dintre noi care au ajuns la un nivel de maturitate timpurie.

Satchel Paige intreba: “How old would you be if you didn’t know how old you are?” (traducere: Cati ani ai avea daca nu ai stii cati ani ai?)

Recunosc, in romana nu suna chiar atat de frumos, dar sensul si ideea raman. E un fel de rescriere a zicalei: “You’re as old as you feel.” (traducere:  Ai varsta pe care simti ca o ai.) Are de-a face cu felul in care te percepi pe tine insuti/insati, de varsta psihologica. Sa facem un exercitiu. Daca ai continua sa iti traiesti viata care o ai acum dar dintr-o data te-ar trazni o amnezie ce se rezuma strict la varsta ta, si nu ai putea sa o afli din diverse documente sau de la diverse cunostinte, cati ani ti-ai da? Mai putin? Mai mult?

Va las sa va ganditi, si poate imi spuneti si mie!

Sper sa va placa pozele!

Va pup!

Ce fac eu atunci cand am prea mult timp la dispozitie? OK, nu e chiar cazul acum, dar nu asta conteaza. Oricum, de obicei fie ies cu prietenii, fie citesc, fie desenez, fie opresc pisoiul meu din incercarile lui sinucigase pe balcon dupa vrabii (o sa pun curand si cateva poze cu el). Dar uneori mai si scriu. Asa ca iar am afurisitul de pix in mana si pun cuvintele astea pe hartie… sau pe laptop…

Despre ce vorbim astazi? Eh, ce altceva? Dragoste, relatii si stereotipuri.

Am avut la un moment dat o discutie cu un amic, iar el imi tranti o intrebare pe care nu o mai auzisem de multisor: “cum arata barbatul ideal pt tine?” Pe moment, am scos cateva –asa-zise– caracteristici esentiale, dar intrebarea m-a pus pe ganduri.

M-a bulversat in asa masura incat am inceput sa cuget la rece tot ce mi s-a intamplat in ultimii ani si am ajuns la o concluzie interesanta, si anume ca in timpul fiecarei relatii, luam, incet-incet, exact trasatura care ma atrasese la partenerul meu. Trecand in revista toate relatiile mele –sexuale– din ultimii 5 ani pot afirma urmatoarele:

- de la primul am luat gustul pentru sex (desi, fiind prima experienta sexuala, e cam normal);

- de la al doilea am invatat sa tin la barbatul de langa mine cu toata inima mea;

- de la al treilea am luat dorinta de libertate si aventura;

- de la al patrulea am invatat sa pretuiesc toate momentele frumoase, oricat ar tine ele, si sa traiesc prezentul pe cat mai intens posibil;

- iar de la al cincilea am luat dorinta de independenta intr-o relatie, dorinta de reusita, increderea in fortele proprii… si o mica doza de indiferenta (bine, am luat eu mai multe de la el… dar astea sunt cele mai importante, cred).

Deci, desi ma simt ca fiind aceeasi persoana, nu sunt. Putin cate putin, m-am schimbat, cu ajutorul sau din cauza fostilor iubiti.

Ce o fi mai incolo, nu stiu. Orice e posibil. Poate ajung prima femeie presedinte a Romaniei. Vote for me!

Revenind la ideea de barbat perfect si eternele stereotipuri adolescentine (sau nu atat de adolescentine) din ziua de azi, poate reusesc sa va lamuresc in ceea ce priveste felul de barbati care s-ar potrivi cu mine si sa critic putin ce se cauta in general in societatea prezentului romanesc.

De-a lungul timpului, criteriile legate de „specimenul” ideal din ambele sexe s-a schimbat precum sarmanul sistem educational romanesc. Ba femeile trebuiau sa fie slabe, si barbatii bine facuti, ba durdulii spre grase ambele sexe pentru a denota bogatia si voluptatea. Ba paroase/parosi, ba atletici/atletice, ba cu pielea alba, ba blonzi, ba roscate, ba brunete… etc etc etc.

S-ar zice ca in ultimii ani s-a ajuns la un fel de compromis. Acum trebuie sa fii si frumos, si atletic, si bogat si bine epilat „pe ici, pe colo, prin locurile esentiale” daca nu esti oricum chel… Si sunt si alte mici caracteristici, dar hai sa ne axam pe preferintele femeilor in blogul asta si sa revenim alta data la cele ale barbatilor, OK?

Foarte multe femei se plang cum ca nu sunt fericite in relatiile pe care le au, si cu atat mai putin cele care nu le au. De ce? Ei bine, aveti sa radeti, dar de regula –adica in vreo 60% din cazuri– se ajunge in situatii de genul acesta pentru ca ele se opresc la un singur gen de barbati, si asta pt ca, cica, le-ar placea acel tip de „masculi”. Bun, bun… si mie mi-ar placea barbati rai, sau puternici, sau bogati. Dar nu te opresti la O SINGURA trasatura. Dar exact asta fac. Si se indragostesc de acesti „masculi” –in general din cauza feromonilor– iar cand ei fac exact ceea ce oricum avea sa se intample, adica sa le paraseasca pentru o alta sau sa le insele, se intreaba de ce si cad in depresii.

Snap out of it! Esti femeie, esti frumoasa, esti desteapta si poti fi descurcareata. Foloseste-te de atuurile tale, toate odata, pentru a ajunge acolo unde vrei sa ajungi si, cel mai important, sa ramai acolo daca iti place. Nu ajungi nicaieri daca te complaci intr-o situatie de tot rahatul, crezand ca el se va schimba sau se va  intoarce la tine pentru ca te stie suferind. Dragoste cu mila nu se poate. Dar cum zicea si Gerard Butler in „The Ugly Truth”: men are simple! Va recomand sa vizionati filmul si sa luati aminte.

Avand in vedere ce am scris mai sus despre fostii mei, e de inteles ca nu prea semanau intre ei si ca nu prea am un gen de barbati preferat.

Si totusi, ce cauta o tipa cu un IQ mai maricel decat media populatiei de la un barbat?

Ei bine, nu pot spune ca e o chestie generala, dar eu am unele criterii dupa care ma ghidez… chiar daca nu le iau in considerare uneori, sau chiar deloc, cand imi pica cineva cu tronc.

Hai sa scapam de marea intrebare din capul barbatilor, mai intai. Da, felul in care aratati este important pt femei, asa cum pentru voi este important felul in care aratam noi si felul in care ne folosim corpul si atuurile fizice (specimenele blonde par a fi la mare cautare). Lasam la o parte exceptiile de la regula, pentru ca sunt cam putine. Oricum, nu sunt genul care sa vrea un fizic impecabil, cu abdomen lucrat si pectorali pe care ii poti misca in voie. Nu, dragii mei. Ba chiar pot spune ca putina burtica nu numai ca e simpatica dar si ajuta in momentele intime… prietenii stiu de ce. Nu imi pasa daca aveti barba sau nu. Pilozitatile de pe piept si burta sunt, de asemenea, in regula, iar faptul ca le razi cu lama nu te face mai barbat (poate cu ceara se accepta). Nu ma intereseaza ce culoare au ochii tai sau ce culoare are parul tau. Vreau sa ai atat ochii cat si glasul de o blandete molipsitoare, chiar si atunci cand incerci sa imi explici teoria relativitatii, dar sa le ai la fel si cand iti vorbesc despre haine si pantofi, genti si machiaje.

Vreau sa ma poti lua in brate si ridica de pe pamant atunci cand nu m-ai mai vazut de mult timp… sau chiar de putin timp… atunci cand ti-a fost dor de mine. Vreau sa fii totusi mai inalt ca mine pentru ca imi place sa ma simt protejata si vreau sa pot purta pantofi cu toc fara sa te pun intr-o situatie jenanta sau de inferioritate.

Da, vreau sa stii sa saruti, iar limba indesata cat mai adanc pe gatul meu nu inseamna un sarut reusit. Vreau pasiune din partea ta, ceea ce nu inseamna sa ma incaleci cu prima ocazie sau sa practici sexul sportiv. Imi place sa tachinez si imi place sa fiu tachinata. Nu vreau sa ma lingusesti ca sa ajung in patul tau, ci sa ma tratezi ca pe o persoana cu ganduri si dorinte proprii. Atingerea ta trebuie sa fie moale, de parca ti-ar fi frica sa nu ma spargi, dar vreau sa ai si tupeul de a ne indruma pe un alt drum, poate mai bun pentru noi ca si cuplu, trecand cu sarm peste incapatanarea mea.

Inteligenta si desteptaciunea sunt foarte importante. Trebuie sa ai idei, pareri, criterii, critici, laude; sa poti vorbi cu mine pe orice subiect, pentru ca vreau sa aflu ce crezi tu si vreau sa te aud vorbind. Daca avem pareri diferite, nu te impune in fata mea ci lasa-ma sa imi sustin punctul de vedere asa cum te voi lasa si eu pe tine, chiar daca, poate, nu va fi corect sau pe placul tau. Cearta-te cu mine, apoi ia-ma in brate si spune-mi ca iti place la nebunie inflacararea mea, si saruta-ma fara sa ma mai lasi sa scot o alta vorba.

Si simtul umorului vreau sa il ai bine dezvoltat pentru ca trebuie sa stii sa treci peste sarcasmele mele aruncate aiurea, care inteapa de cele mai multe ori. Trebuie sa intelegi ca nu le spun cu rautate ci doar din nevoia de a scoate frustrarile mele la suprafata.

Nu ma deranjeaza daca vorbesti sau te intalnesti cu alte fete, dar vreau sa ai puterea si increderea in mine pentru a-mi impartasi asta. Vreau sa stiu ca pot avea incredere in tine. Vezi tu, as vrea sa ma lasi sa fiu parte din viata ta si sa imi poti spune orice. Nu te voi insela niciodata. Sunt femeia unui singur barbat, pana la sfarsit. Nu iti voi ascunde nimic pentru ca nu am motiv sa te mint. Singurele minciuni pe care le vei auzi din partea mea vor fi rostite cand vreau sa par mai puternica decat sunt de fapt sau cand vreau sa iti fac o surpriza.

Nu imi pasa daca ai sau nu masina, chiar daca mi-ar placea ideea de a putea iesi usor din oras si de a evada undeva frumos si nou. Nu imi pasa daca ai sau nu bani, oricat de mult imi place sa primesc cadouri. Nu marimea contului bancar ma intereseaza, ci marimea inimii tale.

Vreau sa iti placa orice tip de muzica (cu exceptia manelelor), si vreau sa poti asculta cu placere atat o opera clasica, cat si un rock intens. Vreau sa nu iti ascunzi emotia si sa te poti bucura de o scena mai romantica din cine stie ce film. Mi-ar placea sa ma tii in brate cand ne uitam la un film, sau chiar la desene animate, sau sa ma tii de mana.

As vrea sa iti placa sa iesim in oras sau in parc la o plimbare, sa facem poze, sa glumin… sa fim copii. As vrea sa facem tot felul de concursuri: cine ajunge primul pana la colt, care clipeste primul, care are cele mai multe melodii ale unui anume artist in calculator, care are cele mai multe articole vestimentare de o anumita culoare in sifonier… si tot asa.

Vreau sa fii inspiratia mea, sa te lupti pentru mine si sa te lupti cu incapatanarea mea… sa ma vrei doar pe mine!

Vreau sa fii al meu, pentru a putea si eu sa fiu a ta.

Trebuie sa iti placa animalele si sa nu fii alergic la pisici. Vreau sa vrei mai mult de la viata si de la tine si de la noi. Vreau sa imi impartasesti toate gandurile tale (indiferent daca unele din ele sunt porcoase). Vreau sa iti placa muntele mai mult ca marea si sa vrei sa faci drumetii. Vreau sa te bucuri de culorile primaverii si toamnei, si de micile lucruri in viata. Vreau sa vrei sa facem dragoste si nu sex. Vreau sa ma suni si sa vorbim zeci de minute despre nimicuri.

Deci… crezi ca ai ce trebuie?

Era mjlocul lui iulie si afara era o caldura atat de intensa si de umeda incat era greu de respirat. Soarele batea asupra intregii capitale, iar majoritatea oamenilor se adapostisera ori in casa la ventilatoare ori la terase cu pulverizatoare de apa sau localuri cu aer conditionat, fiecare incercand sa se fereasca pe cat putea mai bine de gradele Celsius.

Cu toate ca existau si alte probleme cu care se confrunta in acel moment, Bianca decisese sa iasa din casa, sa iasa din acea stare de vegetare si de autodistrugere. Dar acum ca statea mai bine pe ganduri, cu paharul plin numai de gheata in fata, oare facuse bine? Nu se simtea cu nimic mai bine in acel moment si era destul de sigura ca nu va putea ascunde asta de tanarul din fata ei. Si nu ar fi dorit sa ii strice si lui putina buna dispozitie pe care o avea. Din cate stia, nici el nu o ducea prea bine… din orice punct de vedere.

- Mai vrei unul? o intreba tanarul pe un ton moale, aratand spre paharul gol de pe masa.

- Da, dar de data asta cu alcool. Imi e dor de prietenul nostru Jack, raspunse fata, referindu-se la Jack Daniel’s whiskey.

Karl facu semn barmanului ca mai doreste inca doua bauturi, apoi se intoarse catre tanara, si o privi cu ochii lui verzi, parca incercand sa isi dea seama ce se intamplase cu Bianca.

Ea privi in alta parte, la paginile de ziar puse pe pereti, la sticlele de vin, whiskey, cognac, lichior si diverse alte bauturi in toate culorile asezate in spatele barmanului. Ii placea locul acela. Aveau cele mai bune cocktailuri din oras. De fapt, cam asta era specificul barului. Iar atmosfera era foarte simpatica, cu luminile difuze si muzica veche.

Dar in acea zi, nu se putea bucura de toate acelea…

- Ai de gand sa imi spui si mie de ce esti asa? intreba tanarul din senin. Nu te-am mai vazut atat de abatuta de cand…

Bianca isi ridica ochii din paharul gol si il privi, asteptand sa auda ce avea sa spuna. Dar el nu continua, lasand in aerul tensionat cuvintele ce poate nu erau cele mai potrivite.

- Pur si simplu sunt ingrijorat. Atat.

- Linisteste-te. N-am sa ma arunc de la etaj sau in fata unei masini, ii raspunse cu un mic zambet ironic.

Tanarul ii arata un suras ce nu parea sa fie al lui iar ea ofta incet. Barmanul le aduse cocktailurile si Bianca lua paiul intre buze si sorbi putin din bautura rece. Stia ca nu avea cum sa plece din acel local fara sa ii spuna de ce era atat de abatuta. Karl nu ar fi lasat-o.

- Pot vorbi deschis cu tine? il intreba deodata. O fata oricum nu m-ar intelege, iar un tip normal cu atat mai putin.

Karl zambi.

- Desigur. Oricand. Stii asta.

Auzind asta era ca si cand tanarul din fata ei ar fi deschis portile unui baraj si toate frustrarile tinerei iesira la lumina, toate o data, fara o ordine prea coerenta.

- M-am saturat de tipi cu care nu pot fi prietena pentru ca imi fac propuneri indecente si tipi care ar putea sa ma atraga, cu care ma inteleg de minune, dar ori sunt prinsi in relatii in care se vede clar ca nu sunt fericiti… ori pur si simplu nu spun ce vor.

Tu, daca m-ai placea, ai avea curajul sa mi-o spui, chiar daca as fi intr-o relatie?

Fara sa astepte un raspuns, Bianca isi continua enumerarea frustrarilor; Karl ar fi dorit sa spuna ceva, dar o lasa sa vorbeasca.

- Pana mea, nu putem sta si suporta rahaturile altora fara sa speram ca poate aparea ceva mai bun. Si daca apare ceva mai bun, ce facem? Stam si ne intrebam ce ar fi fost sau incercam sa vedem ce iese? Oricum nu e nevoie sa te vrajeasca cineva de la bun inceput. Dorinta de a avea o relatie mai lunga apare dupa ce te deschizi, chiar daca exista riscul unui refuz. Suntem oameni, ce naiba! Avem macar obligatia de a incerca.

Pe chipul tinerei aparu un suras amar.

- Pacat ca nu inteleg daca un tip imi face apropouri. Prefer sa mi se zica verde in fata ce si cum. Si pacat ca nu am mers mai departe de un sarut cu un tip cand eram certata cu X. Iar acum tipul ma vede doar ca pe un confident. Marfa!

- Deci s-a intamplat ceva intre tine si X… iarasi…

Bianca ofta si isi inchise ochii o clipa lunga.

- Simt ca relatia continua doar pentru ca locuim impreuna.

Karl facu un gest ce arata clar dezgustul fata de o astfel de idee.

- Poate m-am implicat prea mult in  relatia asta si e timpul sa vad cum e si cu altcineva. Sau poate am nevoie de o relatie “dubla” si ar trebui sa raman cu cel care mi se pare mai bun. Ranji amar: Chiar X m-a incurajat sa incerc lucruri noi, dar a facut-o mai mult din dragul de a putea si el face la fel fara sa mai gaseasca scuze stupide.

- Te simti blocata? intreba tanarul parca stiind o parte din ce simtea ea.

- Da, si nu am nici cea mai mica idee de ce ma simt blocata, raspunse ea fara sa stea prea mult pe ganduri, dar apoi facu o mica pauza.

Ii trecu prin minte sa ii spuna lui Karl tot ce o deranja in relatia ei cu X — absolut tot. Putea spune oricand cu mana pe inima ca avea nevoie sa faca asta, asa cum avea nevoie de aer ca sa respire. Oricat de mult nu dorea sa impovareze pe cineva cu problemele si frustrarile ei, avea nevoie sa le spuna cu voce tare cuiva. Si spera ca si Karl avea sa inteleaga cat de mult avea nevoie de un prieten adevarat in momentul acela si ca o va putea sustine oricand.

- Ne certam foarte des si, sincer, il banuiesc ca are o amanta.

Mana tanarului se aseza pe bratul ei.

- Ma crezi ca e gelos pana si pe tine? continua Bianca. Ca-si face in minte tot felul de scenarii pe care el oricum le-ar fi pus in practica? Trebuie sa il trag eu sau sa il imping eu de la spate ca sa facem ceva, ca el oricum nu face propuneri interesante. Macar de-ar spune si el intr-o vineri: fa-ti bagajele, avem bilete in doua ore la munte, sau la mare, sau macar pana la Pitesti, in puii mei!

Mai lua o gura din cocktail, lunga, vrand poate sa amane urmatoarele cuvinte, ori sa incerce sa isi puna gandurile in ordine. Era o invalmaseala totala in capul ei. Continua pe un ton iritat:

- Nici macar modul in care se uita dupa tipe nu m-ar deranja daca n-as stii ca vede practic prin haine si — ca un fantezist ce e — recunoaste pana si faptul ca s-i le imagineaza in tot felul de ipostaze, inclusiv cum si-ar trage-o cu ele!

Sari imediat la alte probleme cu X, Karl privind-o tacut si aproband din cap din cand in cand sau schitand o urma de dezgust fata de comportamentul celui ce se numea iubitul Biancai.

- Si cand intarzie la munca il inteleg. Si eu am avut destule zile de genul asta. Dar cand vine acasa stresat as vrea si eu, in loc sa isi verse nervii pe mine sau sa se puna imediat la PC… (Ridica din umeri, lasand fraza neterminata.) Nu vreau neaparat sa imi faca surprize placute sau gesturi extraordinare, ci macar sa arate ca s-ar simti bine cu mine. Ce naiba! Il sperii chiar atat de tare? Nu sunt casatorita, n-am copii, n-am boli transmisibile…

O umbra ii trecu parca peste chip. Simti cum Karl ii strange bratul putin mai tare, aratandu-i ca e acolo si o asculta.

- Chiar daca as spune cuiva ca locuiesc cu fostul iubit, sigur s-ar gandi la prostii… si mai mult ca sigur s-ar speria. Bine, s-ar speria de posibilitatea unei relatii, ca oricum sex se gaseste la tot pasul si orice idiot poate sa vrea doar asta. (Surase amar.) Cu atatia lasi si obsedati, ma simt ca in Evul Mediu. Ca si cand nu am voie nici macar sa incerc sa gasesc ceva ce poate, cu putin noroc, sa se transforme intr-o relatie mai buna.

Eh, lasa ca imi gasesc eu un frustrat cu destul “Fuckitall” in sange incat sa nu vada ca si eu sunt o frustrata si sa imi spuna ca ma place. Daca il plac si eu… pana mea! (Inca o inghititura din cocktail.) Bai, nimeni nu mai risca in lumea asta? Parca li s-a urcat biserica la cap tuturor! Trebuie sa ajunga la 35 de ani, cu un copil sau mai multi, si sa divorteze ca sa isi dea seama ca nu sunt cu persoana potrivita? Parca daca ai fi intr-o relatie de mai bine de un an, ai avea automat obligatii familiale sau chestii de genul asta.

- Si de ce nu risti tu? intreba tanarul pe un ton inocent. Poti sa pleci, sa il parasesti…

Bianca ii intalni privirea dar nu stiu cum sa o interpreteze. Ofta si mai lua o gura din cocktail, in timp ce Karl facea la fel.

- Mie, personal, mi-e frica sa dau eu papucii mai intai pentru ca pana acum am vazut ca o tipa singura si relativ sigura pe sine e dorita de tipi cu tot felul de dorinte pentru sex de o noapte pentru ca, vai, asa ar fi la moda acum. Iar daca totusi se ajunge la o relatie mai lunga de la o astfel de noapte, tipul e deja sigur pe sine si uita ca langa el nu are un set de gauri pe care sa il trateze ca pe un obiect si in care poate sa-si bage ce si cand vrea, ci o persoana pe care o place si pe care trebuie sa o cucereasca putin cate putin. Si noi, fetele, avem vise, dorinte, nevoia sa ne simtim apreciate si provocate la a recuceri, macar din cand in cand, omul cu care impartim patul si sentimentele.

Si unde dracu’ a disparut fraza aia simpla dar plina de inteles “te plac”? Avea un sens foarte clar, deschis si usor de acceptat: „mi-ar placea sa incercam si sa vedem daca intre noi doi poate iesi ceva”. Acum se pica in extreme. Ori se folosesc de tot felul de replici de agatat, ori, de frica unei respingeri, am auzit ca un tip a stat 3 ani in rolul de cel mai bun prieten al tipei de care era indragostit. Dupa tot acel timp, tipa a aflat si s-a amuzat copios, dupa ce i-a trecut scarba fata de el. Si stii ce-i culmea? Daca ar fi incercat de la inceput, tipa i-ar fi dat o sansa…

- Crezi? Eu as fi zis ca dupa 3 ani ea ar fi avut destula incredere in el incat sa ii dea o sansa mai mare, spuse tanarul cu o ridicatura din umeri.

- Nu si daca tipa s-a obisnuit cu el fiind cel mai bun prieten si ii e aproape imposibil sa il vada cu alti ochi. Atatia prefacuti si totul din cauza unor nenorocite de tabuuri religioase si a unor rahati care sunt dispusi sa minta pana in panzele albe ca sa bage o tipa in patul lor si a doua zi sa o trateze ca pe o carpa doar buna de aruncat, eventual pana la urmatoarea refolosire.

Se opri pentru o clipa amintindu-si ca si Karl avusese astfel de aventuri, desi el avusese bunul simt sa se poarte ca un gentleman a doua zi dimineata.

Bianca ofta incet, incercand parca sa scape de sentimentul de totala furie care o cuprinsese.

- Ai observat cat de mult a inceput sa conteze partea materiala intr-o relatie? intreba, incercand sa sa schimbe subiectul discutiei. Numai calatorii, shopping la magazine de firma, cadouri scumpe si extravagante. Foarte putini mai stau in casa sa vada un film bun cu iubitul sau iubita, sau care sa iasa in parc la o plimbare sau o tura de poze…

- Sunt mai multi decat crezi, ii raspunse Karl pe un ton ciudat.

- Nu destui, ii intoarse Bianca, cu o privire acra.

- Nu crezi ca exagerezi putin?

- Poate. Sau poate am avut de a face doar cu cine nu trebuia. Ori amici care vroiau doar sa le ajung in pat si nu ascultau o iota din ce ziceam. Ori prieteni care ar fi putut insemna ceva mai mult pentru mine dar prea lasi ca sa ia taurul de coarne. Faza cea mai tare e alta. Nu inteleg de ce, atunci cand o fata vorbeste deschis cu un tip, el are automat impresia ca il vrea doar ca pe un amic si confident.

Tanarul deschise gura sa incerce sa zica ceva, dar o inchise la loc, nestiind ce putea, de fapt, sa zica. Isi tuguie buzele in semn de nestire si astepta ca Bianca sa raspunda la propria-i intrebare.

- Poate pentru ca, in general, tipa se baga in relatii cu tipi cu care nu se intelege si de care e doar atrasa – si da, ma simt – iar apoi, cand cauta intelegere si o ureche sa o asculte sincer, apeleaza la alte persoane decat un tip pe care l-ar putea vedea si ca partener. Ca, de, suntem popor crestin si tipul nu trebuie sa isi asculte iubita, sau mai bine zis proprietatea… Iar ea se duce, vorbeste cu altul – si zic altul pentru ca o tipa ar fi ori invidioasa, ori indiferenta – si, de obicei, e destul de proasta incat sa nu isi dea seama ca tipul e atras de ea sau invers.

Prinsa in valtoarea sentimentului de libertate dat de confesiunile de pana atunci, urmatoarele cuvinte ii iesira dintre buze fara sa isi dea seama, fara sa gandeasca concret ceea ce rostise.

- Si da, sunt atrasa de tine, te plac, dar nu stiu cum sa o spun…

Abia dupa ce rosti fraza isi dadu seama ce facuse. Il privi pe Karl cu o expresie de bulversare pe chip, aproape de oroare. El o privea blocat.

Bianca isi puse capul in palme, coatele rezemate pe masa din fata ei, si inchise ochii, incercand sa se calmeze. Linistea care se lasase intre ei devenea jenanta, desi nu trecusera decat cateva secunde. Tanara se blestema in tacere pentru scaparea care o avusese, amintindu-si ca de la bun inceput nu dorise sa se intalneasca cu Karl.

- Scuze, spuse ea pe un ton slab dupa putina vreme. S-au adunat prea multe frustrari…

Mana lui Karl se aseza pe umarul ei gol. Ea ridica privirea si ochii lor se intalnira.

- Imi pare rau, mai spuse o data Bianca.

- N-ai de ce…

Mana de pe umarul tinerei ii atinse gatul si o trase incet catre el, si, intr-un final, buzele li se intalnira…

Fara doar sau poate… in weekend, dupa o saptamana lunga si obositoare la birou, am fost model pentru o alta sedinta foto. Si, IN SFARSIT, m-am ales cu fotografii de genul carora vroiam de mult sa am in memoria laptopului meu – the Cohen look. Palaria este proprietate proprie -pentru care sunt grozav invidiata de catre o prietena.

Sper sa va placa. Mie mi-a(u) placut.

Ideea era ca ar fi fain sa facem niste poze afara, pe un camp mocirlos, intr-o rochie si o geaca de piele, cu un geamantan in care ar fi fost cadavrul transat al unui pretendent -de fapt, doua paturi indesate acolo pentru efect- si o lopata pentru a sapa o groapa, cateva tigari si o bricheta… Nimic mai simplu am crezut eu. Si simplu a si fost… Pacat ca sedinta a fost la ora 9:00 am, pe timp de iarna. Si pe langa faptul ca imi inghetasera degetele pe coada lopetii, ma mai bufnea si cate o rafala de ras si trebuia sa facem o pauza care prelungea chinul meu…

Insa, trebuie sa recunosc faptul ca imi place foarte mult cum au iesit pozele. Adica, dupa atata chin si frig… macar cu atat sa ma aleg, nu?

Mai jos aveti o mica selectie a pozelor care le-am facut in dimineata aceea de sambata. Sper sa va placa…

P.S.:  Incercati sa treceti cu vederea coloristica imaginilor. Cand le-am micsorat, programul a schimbat si intensitatea culorilor… Nu stiu de ce.

Leapsa pe blog merge in felul urmator: o persoana incepe sa scrie ceva, orice, apoi da leapsa mai departe la o alta persoana pentru a continua pe acelasi subiect, cu idei sau preferinte proprii si noi.

In cazul de fata e vorba de o serie de preferinte si, daca nu deranjeaza, de ce acele preferinte.

Sa incepem, deci…

O floare: Frezia

Un anotimp: Primavara

O culoare: Verde crud

Un animal: Pisica… sau Calul… nu ma pot decide

Un obiect vestimentar: Rochia de cocktail… preferabil fara umeri… elegant, dar si provocator

O piesă de mobilier: Sifonierul… pentru a stoca toate hainele cool, confortabile si de casa… Sau patul… unde se intampla in general toate nebuniile…

O piesă muzicală: ABBA – The Day Before You Came

Un vers: “Suferinta tu, dureros de dulce(…)”…ghici de unde e asta…

Un peisaj: Cele mai frumoase pe care le-am vazut au fost la Königsee, in Germania… Trebuie sa ajungeti acolo ca sa vedeti despre ce vorbesc. Sau, o sa pun eu niste poze la un moment dat, ca merita

Un obiect: Colile de hartie… eternele mele prietene… alaturi de mine de cand ma stiu…

Un instrument muzical: Vioara… atat de trista si totusi vioaie…

Un copac: Ciresul inflorit

Un oraş: Viena… indiscutabil Viena…

O persoană publică: Mircea Badea… exagereaza de multe ori, dar e simpatic

O persoană apropiata: Pana de curand, as fi spus alta persoana… Dar acum sunt nevoita sa o aleg pe mama…

O carte: Al naibii de multe mi-au placut atat de mult… asa ca o sa pun carte ape care o citesc acum: “Singur pe lume” de Hector Malot

Un fel de mâncare: Tortellini al forno… oh, daaaaaaa……

Un super erou: Catwoman… no comment here

Un fenomen al naturii: Ploaia de vara… Vai, cat de racoritor…!

O maşină: Smart-ul, frate! Perfecta pentru oras

Un fruct: Hmm, as zice piersica, dar mi-e sa nu va fac sa va ganditi la prostii. Asa ca o sa zic… corcodusele… verzi!

O parte a corpului: Ochii… sau gura… Sorry, nici aici nu ma pot decide care… Sau poate chiar…………….

Un film: UN film?! Imposibil de ales UN film…

Eh, aici se termina chestionarul-leapsa… and I tag (for now)… Matza, Catalin and Kripto! You’re up, babes!

Mai jos, aveti o selectie de cateva melodii ce ar trebui macar fredonate de fiecare roman din tara aceasta si din strainatate. Desi suntem mai tot timpul preocupati numai cu propria persoana, macar intr-o zi ar trebui sa fim uniti, si sa ne simtim, cu adevarat, ROMANI.

Imn – Desteapta-te Romane
Asculta mai multe audio Muzica

Nicolae Furdui Iancu – Noi Suntem Romani
Asculta mai multe audio Muzica

Furdui Iancu – Asa-i Romanul
Asculta mai multe audio Muzica

CENACLUL FLACARA-Treceti batalioane
Asculta mai multe audio Muzica