Nu stia de ce acceptase sa iasa cu el in starea in care era de cateva zile incoace. De fapt, nu stia de ce nu ar fi acceptat sa iasa, avand in vedere ca in casa ar fi dus-o mai greu decat in barul acela.
Era mjlocul lui iulie si afara era o caldura atat de intensa si de umeda incat era greu de respirat. Soarele batea asupra intregii capitale, iar majoritatea oamenilor se adapostisera ori in casa la ventilatoare ori la terase cu pulverizatoare de apa sau localuri cu aer conditionat, fiecare incercand sa se fereasca pe cat putea mai bine de gradele Celsius.
Cu toate ca existau si alte probleme cu care se confrunta in acel moment, Bianca decisese sa iasa din casa, sa iasa din acea stare de vegetare si de autodistrugere. Dar acum ca statea mai bine pe ganduri, cu paharul plin numai de gheata in fata, oare facuse bine? Nu se simtea cu nimic mai bine in acel moment si era destul de sigura ca nu va putea ascunde asta de tanarul din fata ei. Si nu ar fi dorit sa ii strice si lui putina buna dispozitie pe care o avea. Din cate stia, nici el nu o ducea prea bine… din orice punct de vedere.
- Mai vrei unul? o intreba tanarul pe un ton moale, aratand spre paharul gol de pe masa.
- Da, dar de data asta cu alcool. Imi e dor de prietenul nostru Jack, raspunse fata, referindu-se la Jack Daniel’s whiskey.
Karl facu semn barmanului ca mai doreste inca doua bauturi, apoi se intoarse catre tanara, si o privi cu ochii lui verzi, parca incercand sa isi dea seama ce se intamplase cu Bianca.
Ea privi in alta parte, la paginile de ziar puse pe pereti, la sticlele de vin, whiskey, cognac, lichior si diverse alte bauturi in toate culorile asezate in spatele barmanului. Ii placea locul acela. Aveau cele mai bune cocktailuri din oras. De fapt, cam asta era specificul barului. Iar atmosfera era foarte simpatica, cu luminile difuze si muzica veche.
Dar in acea zi, nu se putea bucura de toate acelea…
- Ai de gand sa imi spui si mie de ce esti asa? intreba tanarul din senin. Nu te-am mai vazut atat de abatuta de cand…
Bianca isi ridica ochii din paharul gol si il privi, asteptand sa auda ce avea sa spuna. Dar el nu continua, lasand in aerul tensionat cuvintele ce poate nu erau cele mai potrivite.
- Pur si simplu sunt ingrijorat. Atat.
- Linisteste-te. N-am sa ma arunc de la etaj sau in fata unei masini, ii raspunse cu un mic zambet ironic.
Tanarul ii arata un suras ce nu parea sa fie al lui iar ea ofta incet. Barmanul le aduse cocktailurile si Bianca lua paiul intre buze si sorbi putin din bautura rece. Stia ca nu avea cum sa plece din acel local fara sa ii spuna de ce era atat de abatuta. Karl nu ar fi lasat-o.
- Pot vorbi deschis cu tine? il intreba deodata. O fata oricum nu m-ar intelege, iar un tip normal cu atat mai putin.
Karl zambi.
- Desigur. Oricand. Stii asta.
Auzind asta era ca si cand tanarul din fata ei ar fi deschis portile unui baraj si toate frustrarile tinerei iesira la lumina, toate o data, fara o ordine prea coerenta.
- M-am saturat de tipi cu care nu pot fi prietena pentru ca imi fac propuneri indecente si tipi care ar putea sa ma atraga, cu care ma inteleg de minune, dar ori sunt prinsi in relatii in care se vede clar ca nu sunt fericiti… ori pur si simplu nu spun ce vor.
Tu, daca m-ai placea, ai avea curajul sa mi-o spui, chiar daca as fi intr-o relatie?
Fara sa astepte un raspuns, Bianca isi continua enumerarea frustrarilor; Karl ar fi dorit sa spuna ceva, dar o lasa sa vorbeasca.
- Pana mea, nu putem sta si suporta rahaturile altora fara sa speram ca poate aparea ceva mai bun. Si daca apare ceva mai bun, ce facem? Stam si ne intrebam ce ar fi fost sau incercam sa vedem ce iese? Oricum nu e nevoie sa te vrajeasca cineva de la bun inceput. Dorinta de a avea o relatie mai lunga apare dupa ce te deschizi, chiar daca exista riscul unui refuz. Suntem oameni, ce naiba! Avem macar obligatia de a incerca.
Pe chipul tinerei aparu un suras amar.
- Pacat ca nu inteleg daca un tip imi face apropouri. Prefer sa mi se zica verde in fata ce si cum. Si pacat ca nu am mers mai departe de un sarut cu un tip cand eram certata cu X. Iar acum tipul ma vede doar ca pe un confident. Marfa!
- Deci s-a intamplat ceva intre tine si X… iarasi…
Bianca ofta si isi inchise ochii o clipa lunga.
- Simt ca relatia continua doar pentru ca locuim impreuna.
Karl facu un gest ce arata clar dezgustul fata de o astfel de idee.
- Poate m-am implicat prea mult in relatia asta si e timpul sa vad cum e si cu altcineva. Sau poate am nevoie de o relatie “dubla” si ar trebui sa raman cu cel care mi se pare mai bun. Ranji amar: Chiar X m-a incurajat sa incerc lucruri noi, dar a facut-o mai mult din dragul de a putea si el face la fel fara sa mai gaseasca scuze stupide.
- Te simti blocata? intreba tanarul parca stiind o parte din ce simtea ea.
- Da, si nu am nici cea mai mica idee de ce ma simt blocata, raspunse ea fara sa stea prea mult pe ganduri, dar apoi facu o mica pauza.
Ii trecu prin minte sa ii spuna lui Karl tot ce o deranja in relatia ei cu X — absolut tot. Putea spune oricand cu mana pe inima ca avea nevoie sa faca asta, asa cum avea nevoie de aer ca sa respire. Oricat de mult nu dorea sa impovareze pe cineva cu problemele si frustrarile ei, avea nevoie sa le spuna cu voce tare cuiva. Si spera ca si Karl avea sa inteleaga cat de mult avea nevoie de un prieten adevarat in momentul acela si ca o va putea sustine oricand.
- Ne certam foarte des si, sincer, il banuiesc ca are o amanta.
Mana tanarului se aseza pe bratul ei.
- Ma crezi ca e gelos pana si pe tine? continua Bianca. Ca-si face in minte tot felul de scenarii pe care el oricum le-ar fi pus in practica? Trebuie sa il trag eu sau sa il imping eu de la spate ca sa facem ceva, ca el oricum nu face propuneri interesante. Macar de-ar spune si el intr-o vineri: fa-ti bagajele, avem bilete in doua ore la munte, sau la mare, sau macar pana la Pitesti, in puii mei!
Mai lua o gura din cocktail, lunga, vrand poate sa amane urmatoarele cuvinte, ori sa incerce sa isi puna gandurile in ordine. Era o invalmaseala totala in capul ei. Continua pe un ton iritat:
- Nici macar modul in care se uita dupa tipe nu m-ar deranja daca n-as stii ca vede practic prin haine si — ca un fantezist ce e — recunoaste pana si faptul ca s-i le imagineaza in tot felul de ipostaze, inclusiv cum si-ar trage-o cu ele!
Sari imediat la alte probleme cu X, Karl privind-o tacut si aproband din cap din cand in cand sau schitand o urma de dezgust fata de comportamentul celui ce se numea iubitul Biancai.
- Si cand intarzie la munca il inteleg. Si eu am avut destule zile de genul asta. Dar cand vine acasa stresat as vrea si eu, in loc sa isi verse nervii pe mine sau sa se puna imediat la PC… (Ridica din umeri, lasand fraza neterminata.) Nu vreau neaparat sa imi faca surprize placute sau gesturi extraordinare, ci macar sa arate ca s-ar simti bine cu mine. Ce naiba! Il sperii chiar atat de tare? Nu sunt casatorita, n-am copii, n-am boli transmisibile…
O umbra ii trecu parca peste chip. Simti cum Karl ii strange bratul putin mai tare, aratandu-i ca e acolo si o asculta.
- Chiar daca as spune cuiva ca locuiesc cu fostul iubit, sigur s-ar gandi la prostii… si mai mult ca sigur s-ar speria. Bine, s-ar speria de posibilitatea unei relatii, ca oricum sex se gaseste la tot pasul si orice idiot poate sa vrea doar asta. (Surase amar.) Cu atatia lasi si obsedati, ma simt ca in Evul Mediu. Ca si cand nu am voie nici macar sa incerc sa gasesc ceva ce poate, cu putin noroc, sa se transforme intr-o relatie mai buna.
Eh, lasa ca imi gasesc eu un frustrat cu destul “Fuckitall” in sange incat sa nu vada ca si eu sunt o frustrata si sa imi spuna ca ma place. Daca il plac si eu… pana mea! (Inca o inghititura din cocktail.) Bai, nimeni nu mai risca in lumea asta? Parca li s-a urcat biserica la cap tuturor! Trebuie sa ajunga la 35 de ani, cu un copil sau mai multi, si sa divorteze ca sa isi dea seama ca nu sunt cu persoana potrivita? Parca daca ai fi intr-o relatie de mai bine de un an, ai avea automat obligatii familiale sau chestii de genul asta.
- Si de ce nu risti tu? intreba tanarul pe un ton inocent. Poti sa pleci, sa il parasesti…
Bianca ii intalni privirea dar nu stiu cum sa o interpreteze. Ofta si mai lua o gura din cocktail, in timp ce Karl facea la fel.
- Mie, personal, mi-e frica sa dau eu papucii mai intai pentru ca pana acum am vazut ca o tipa singura si relativ sigura pe sine e dorita de tipi cu tot felul de dorinte pentru sex de o noapte pentru ca, vai, asa ar fi la moda acum. Iar daca totusi se ajunge la o relatie mai lunga de la o astfel de noapte, tipul e deja sigur pe sine si uita ca langa el nu are un set de gauri pe care sa il trateze ca pe un obiect si in care poate sa-si bage ce si cand vrea, ci o persoana pe care o place si pe care trebuie sa o cucereasca putin cate putin. Si noi, fetele, avem vise, dorinte, nevoia sa ne simtim apreciate si provocate la a recuceri, macar din cand in cand, omul cu care impartim patul si sentimentele.
Si unde dracu’ a disparut fraza aia simpla dar plina de inteles “te plac”? Avea un sens foarte clar, deschis si usor de acceptat: „mi-ar placea sa incercam si sa vedem daca intre noi doi poate iesi ceva”. Acum se pica in extreme. Ori se folosesc de tot felul de replici de agatat, ori, de frica unei respingeri, am auzit ca un tip a stat 3 ani in rolul de cel mai bun prieten al tipei de care era indragostit. Dupa tot acel timp, tipa a aflat si s-a amuzat copios, dupa ce i-a trecut scarba fata de el. Si stii ce-i culmea? Daca ar fi incercat de la inceput, tipa i-ar fi dat o sansa…
- Crezi? Eu as fi zis ca dupa 3 ani ea ar fi avut destula incredere in el incat sa ii dea o sansa mai mare, spuse tanarul cu o ridicatura din umeri.
- Nu si daca tipa s-a obisnuit cu el fiind cel mai bun prieten si ii e aproape imposibil sa il vada cu alti ochi. Atatia prefacuti si totul din cauza unor nenorocite de tabuuri religioase si a unor rahati care sunt dispusi sa minta pana in panzele albe ca sa bage o tipa in patul lor si a doua zi sa o trateze ca pe o carpa doar buna de aruncat, eventual pana la urmatoarea refolosire.
Se opri pentru o clipa amintindu-si ca si Karl avusese astfel de aventuri, desi el avusese bunul simt sa se poarte ca un gentleman a doua zi dimineata.
Bianca ofta incet, incercand parca sa scape de sentimentul de totala furie care o cuprinsese.
- Ai observat cat de mult a inceput sa conteze partea materiala intr-o relatie? intreba, incercand sa sa schimbe subiectul discutiei. Numai calatorii, shopping la magazine de firma, cadouri scumpe si extravagante. Foarte putini mai stau in casa sa vada un film bun cu iubitul sau iubita, sau care sa iasa in parc la o plimbare sau o tura de poze…
- Sunt mai multi decat crezi, ii raspunse Karl pe un ton ciudat.
- Nu destui, ii intoarse Bianca, cu o privire acra.
- Nu crezi ca exagerezi putin?
- Poate. Sau poate am avut de a face doar cu cine nu trebuia. Ori amici care vroiau doar sa le ajung in pat si nu ascultau o iota din ce ziceam. Ori prieteni care ar fi putut insemna ceva mai mult pentru mine dar prea lasi ca sa ia taurul de coarne. Faza cea mai tare e alta. Nu inteleg de ce, atunci cand o fata vorbeste deschis cu un tip, el are automat impresia ca il vrea doar ca pe un amic si confident.
Tanarul deschise gura sa incerce sa zica ceva, dar o inchise la loc, nestiind ce putea, de fapt, sa zica. Isi tuguie buzele in semn de nestire si astepta ca Bianca sa raspunda la propria-i intrebare.
- Poate pentru ca, in general, tipa se baga in relatii cu tipi cu care nu se intelege si de care e doar atrasa – si da, ma simt – iar apoi, cand cauta intelegere si o ureche sa o asculte sincer, apeleaza la alte persoane decat un tip pe care l-ar putea vedea si ca partener. Ca, de, suntem popor crestin si tipul nu trebuie sa isi asculte iubita, sau mai bine zis proprietatea… Iar ea se duce, vorbeste cu altul – si zic altul pentru ca o tipa ar fi ori invidioasa, ori indiferenta – si, de obicei, e destul de proasta incat sa nu isi dea seama ca tipul e atras de ea sau invers.
Prinsa in valtoarea sentimentului de libertate dat de confesiunile de pana atunci, urmatoarele cuvinte ii iesira dintre buze fara sa isi dea seama, fara sa gandeasca concret ceea ce rostise.
- Si da, sunt atrasa de tine, te plac, dar nu stiu cum sa o spun…
Abia dupa ce rosti fraza isi dadu seama ce facuse. Il privi pe Karl cu o expresie de bulversare pe chip, aproape de oroare. El o privea blocat.
Bianca isi puse capul in palme, coatele rezemate pe masa din fata ei, si inchise ochii, incercand sa se calmeze. Linistea care se lasase intre ei devenea jenanta, desi nu trecusera decat cateva secunde. Tanara se blestema in tacere pentru scaparea care o avusese, amintindu-si ca de la bun inceput nu dorise sa se intalneasca cu Karl.
- Scuze, spuse ea pe un ton slab dupa putina vreme. S-au adunat prea multe frustrari…
Mana lui Karl se aseza pe umarul ei gol. Ea ridica privirea si ochii lor se intalnira.
- Imi pare rau, mai spuse o data Bianca.
- N-ai de ce…
Mana de pe umarul tinerei ii atinse gatul si o trase incet catre el, si, intr-un final, buzele li se intalnira…
