Am gasit cateva poze facute in anii trecuti cu my trusty BenQ sau my dad’s Nikon. Si ma gandeam ca poate v-ar placea si voua sa le vedeti.
Enjoy!
Am gasit cateva poze facute in anii trecuti cu my trusty BenQ sau my dad’s Nikon. Si ma gandeam ca poate v-ar placea si voua sa le vedeti.
Enjoy!
OK…
Da, recunosc… Nu am facut absolut nimic in privinta proiectului meu de “dress hunting”. Si aveam atatea in minte… Insa, am avut cele mai intemeiate motive pentru lipsa de productivitate. Pana la urma, am si eu o viata sociala.
Dar promit sa aduc un prim articol din cadrul ISPD (In the Search for the Perfect Dress) cat mai curand posibil! Chit ca am nevoie neaparat de cineva care sa mearga cu mine la cutreierat magazine. Daca nu, o sa va pregatesc o serie de designuri personale ca sa va animez interesul.
Asa ca… Va Pup! Si sa auzim de bine!
Today I have a treat for all you photo enthusiasts!
Am primit pozele de la fotografa mea, putin modificate la culori si cu watermark atasat (nu de alta, dar daca mai vad poza mea afisata pe undeva fara sa mi se ceara acordul in prealabil, o sa “va mananc creierii cu o lingurita”!).
Fotografiile au fost facute pe drumul spre Cascada Urlatoarea. Si spun “pe drumul spre” pentru ca nu am reusit sa ajungem acolo. Dupa cum stiti, la cascada se ajunge numai cu propriile picioruse, nu cu masina sau alte vehicule. Asa ca ne-am luat frumusel talpasitele si am purces la drum… cu o singura umbrela. And as fate would have it… a inceput sa ploua, destul de tare. Iar unul dintre noi era incaltat in tenesi.
De frig nici nu mai spun… a fost destul de racoare. Mai ales ca a batut si vantul.
Ce o sa vedeti nou va fi o serie de fotografii mai speciale. Si sper sa va placa. Pentru ca sunt…
De fapt, veti vedea.
Enjoy!
Astazi, un prieten mi-a aratat un link cu profilul unei femei de 38 de ani de pe un site de socializare/matromoniale. Am intrat sa vad despre ce era vorba si am vazut ca tipa avea o singura poza la profil… iar in poza respectiva… eram EU!
Prima reactie a fost sa pufnesc in ras. Uite, dom’le, am ajuns sa fiu atat de apreciata incat oamenii isi fac profile pe ici si colo cu pozele mele. Sunt flatata, da. Dar si enervata. Cum naiba sa se intample? Sunt mii si mii de fete frumoase in tara asta cu profile si poze pe net… iar femeia m-a nimerit taman pe mine! Macar putea sa gaseasca pe una cu o varsta ceva mai apropiata de a ei. Nu de alta, dar e clar ca eu nu arat a 38 de ani, oricat de matura as parea uneori.
Acum ca stau si scriu chestiile astea… mi s-a facut pofta de o sedinta foto ca pe vremuri. Plecam pe undeva, fie doar cu fotograful, fie cu mai multa lume si ne simteam excelent. Nu cred ca a existat vreo sedinta foto in care sa nu rad cu lacrimi, incat incepea sa imi fie frica (virgula) ca o sa imi stric machiajul.
Si e atat de frumos afara! Cum sa nu vrei sa iesi si sa faci poze?!
S-ar zice ca viata mea se invarte in ultima vreme in jurul serviciului si a fotografiei. Ceea ce nu ma deranjeaza chiar atat de tare, avand in vedere ca fotografa care mi-a tot facut poze in ultima vreme imi este prieten-ă (prietenii stiu de ce).
Fara doar sau poate… in weekend, dupa o saptamana lunga si obositoare la birou, am fost model pentru o alta sedinta foto. Si, IN SFARSIT, m-am ales cu fotografii de genul carora vroiam de mult sa am in memoria laptopului meu – the Cohen look. Palaria este proprietate proprie -pentru care sunt grozav invidiata de catre o prietena.
Sper sa va placa. Mie mi-a(u) placut.
Nu stiu daca a fost o idee chiar atat de stralucita cand m-am oferit voluntara pentru o sedinta foto unei prietene ale mele sambata asta -nu de alta, dar raceala care ma paste nu pare sa imi vrea binele- dar macar ma pot umfla in pene cu o serie de poze noi si o ipostaza noua.
Ideea era ca ar fi fain sa facem niste poze afara, pe un camp mocirlos, intr-o rochie si o geaca de piele, cu un geamantan in care ar fi fost cadavrul transat al unui pretendent -de fapt, doua paturi indesate acolo pentru efect- si o lopata pentru a sapa o groapa, cateva tigari si o bricheta… Nimic mai simplu am crezut eu. Si simplu a si fost… Pacat ca sedinta a fost la ora 9:00 am, pe timp de iarna. Si pe langa faptul ca imi inghetasera degetele pe coada lopetii, ma mai bufnea si cate o rafala de ras si trebuia sa facem o pauza care prelungea chinul meu…
Insa, trebuie sa recunosc faptul ca imi place foarte mult cum au iesit pozele. Adica, dupa atata chin si frig… macar cu atat sa ma aleg, nu?
Mai jos aveti o mica selectie a pozelor care le-am facut in dimineata aceea de sambata. Sper sa va placa…
P.S.: Incercati sa treceti cu vederea coloristica imaginilor. Cand le-am micsorat, programul a schimbat si intensitatea culorilor… Nu stiu de ce.
Protection Plugin created by Jake Ruston's Wordpress Plugins - Sponsored by Reef Sandals.