Ceea ce urmeaza este o scrisoare primita de la unul din fostii mei prieteni… It speaks for itseld, I think…
De la un (d)racusor insistent
catre un (d)racusor aspru,
Ei bine, sunt un om slab!
N-am rezistat tentatiei si m-am apucat sa iti scriu urmatoarele randuri. Nici nu stiu cand le vei citi. Dar ce spun eu? Nu sunt sigur nici macar de vor ajunge la tine.
De mai bine de trei luni ne-am tinut amandoi de cuvant si nu am mai comunicat unul cu celalalt. Admirabil si impresionant dar, totusi… oare e bine sa ne ignoram in acest fel? Dupa ceva mai mult de 1 an impreuna, sa ne prefacem ca nu ne mai cunoastem… asta e ridicol si absurd. Sunt primul care isi recunoaste incapatanarea si lipsa de tact.
De o fi una, de o fi alta, cotinui sa scriu.
Iti face placere? Desigur. Cel putin partea de literat din tine. Apropo, cum mai stai cu romanul? Ai progresat, firesc, si ca volum si ca stil. Nu ma indoiesc. Ar fi interesanta o discutie pe aceasta tema, data fiind starea de acum.
Dar, lasand deoparte toate acestea, ma intreb ce mai faci, cum te mai simti, cum e atmosfera la facultate, care e starea ta de spirit. Esti bine, multumita si alte cateva de acest gen? Esti constienta ca m-am interesat, in limitele puterilor mele, despre toate acestea, dar una e sa-i asculti pe ceilalti si alta sa simti pulsul pe viu, direct de la sursa. Poate si tu ai fost curioasa si ai mai aflat cate ceva despre mine.
Ma stii cum sunt eu: ce nu ma omoara, ma intareste.
Despre multumire si fericire, numai viitorul va decide. Am nevoie sa fiu impins de la spate, stii tu…
Ca sa vezi, e adevarat ca timpul vindeca anumite rani sufletesti. Poate e doar nostalgia, dar cum e sfarsit de an, mi-am adus aminte de Revelionul trecut. Camera rece, membrele inghetate, lumanarile pe masa, dar mai ales trupurile noastre calde si pline de dorinta. Sa-mi fie iertata indrazneala si „necuviinta” dar asa a fost. Ne-am simtit bine unul cu celalalt, nu-i asa?
Stiu – nu te enerva – nu numai asta conteaza, dar cade greu in balanta.
Iti vine a crede ca incerc sa mi te imaginez, iar chipul tau il vad ca prin negura? Frumoase feste imi joaca mintea. In schimb, si acum iti sint atingerea, mirosul, glasul patrunzator, dar mai ales, spiritul muscator.
Detaliile fac tot deliciul.
Ma tem ca iti vorbesc ca un barbat indragostit. Fii ingaduitoare! Cand ti-am spus ca nu puteam fi prieteni, mai degraba la asta ma refeream. Noi doi doar prieteni… nu pot concepe asta. Cred ca trebuie conceput un cuvant nou, pentru acest simtamant intre prietenie si legatura emotionala. Eu unul nu-l stiu.
Am incercat cam tot ce se putea pentru a te „neutraliza” din sistemul meu. Dar inima are ratiuni pe care nici ratiunea nu le cunoaste. M-am straduit sa te urasc, si pentru o perioada am avut roade… dar asta a fost prima greseala. E ca si cum as fi incercat sa scriu cu un stilou pe o bucata de hartie dar fara cerneala. Capodopera era asigurata si nemuritoare, insa stearpa.
Nu stiu daca am mai avut curajul sa spun asta cuiva, dar cu tine mi-am ispasit toate greselile si am primit o pedeapsa binemeritata pentru toate amagirile, nedreptatile, inconstantele si prostiile pe care alte fete, si nu numai, le-au indurat datorita mie. Tu ai fost moneda mea de schimb, care in final s-a dovedit a avea o valoare mai mare si fiind mai grea decat puteam duce.
Te surprinde?
E nevoie de un tigru pentru a recunoaste o puma, surata lui.
Si totusi ma bantuie un gand, aproape ca o soapta abia rostita. Simt, mai bine zis „presimt”, o imblanzire a simturilor tale. Cu totii suntem ceea ce suntem si nu ne putem nega natura noastra adevarata. Nu doresc sa-ti pierzi taria de caracter, nervul, flacara din ochi, patima din inima, ambitia din spirit, orgoliul din suflet. Daca vor disparea, sau doar se vor atenua, vei fi nefericita. Esti un animal de prada; nu te lasa imblanzita! Dar cu siguranta gresesc, si cred ca privesc prin microscop un elefant. Cand ne vom intalni, si fii sigura de asta, imi voi da seama ce prost am fost sa ma indoiesc de aste lucruri.
Esti fericita? Esti sanatoasa? Te-au mai tulburat starile de panica si neliniste, ca atunci cand erai cu mine?
Crezi ce doresti, dar ma preocupa binele tau. Ma intrebi de ce. Poate pentru ca am vazut ceva mai mult decat o fata atragatoare si spirituala. Nu stiu, poate m-am vazut pe mine insumi si nu pot intoarce privirea. Esti si ramai singura fata careia i-am scris vreodata scrisori. Pe de alta parte, esti singura care m-a inspirat sa scriu.
Capriciu, neghiobie sau soarta? Nu cred ca e vreo diferenta.
Te laud prea mult, te magulesc, te ridic pe un piedestal. Ia stai o clipa, iti spui. E ceva in neregula in tabloul asta. Ce urmareste domnia ta?
Gata, m-ai mirosit si dibuit. Ma predau…
Oare?
Sunt acelasi pe care il cunosti. Ingrozitor si fermecator. Cand vreau! Chiar e nevoie sa te indoiesti de mine? Cand am vrut sa jignesc, am jignit, tu stii. Cand rad, o fac din toata inima. Cand critic, nu ma opresc. Cand iubesc, merg pana la capat. Pot minti fara scrupule, si am si facut-o… dar cu tine parca devin tembel si cretin.
„Esti fara speranta. Trezeste-te! Get a life!”
Multumesc pentru vorbele tale venite din inima.
I’m working here! I try to do my best!
Cam pedant, nu-i asa? Dar am avut profesori staruitori.
Si pana la urma ce vreau de la tine? Am nevoie de tact. Dificil de stapanit aceasta arta de a pune sangele sa fiarba, fara a-i face pe oameni sa dea in clocot.
Cred ca stii raspunsul la fel de bine ca si mine, numai ca nici in ruptul capului niciunul dintre noi nu-l va recunoaste in fata celuilalt.
Despre ce vorbeam? Lasa ca o sa imi aduc aminte.
Vrei sa aflii unele lucruri din viata mea personala din ultimul timp? Recunoaste ca te roade un pic sa stii de sunt sau nu cu altcineva. M-ai vazut sau poate nu cu alta fata, spuse aruncate de acolo-acolo, pareri contradictorii, orgolii zgandarite. Ei bine, gandeste in urmatorul fel: nu ti s-a parut ca ne-am cam invartit unul cu celalalt ca acele de ceasornic? Orice am vrut sa facem sau am facut… parca ne urmaream din umbra. Eu sigur ti-am simtit respiratia in ceafa. O iluzie de-a mea? Bine, fie. Crezi in predestinare? E retoric, caci scrii un roman ce are la baza o asemenea idee. Orice actiune provoaca o reactiune, nemaipunand la calcul efectele. Greseli o sa facem toata viata. Dar „greseala” ne va urmari cu o furie ce nu-ti da pace. Cum, de ce, cand, cu cine, unde… sunt intrebari minore; simple detalii. Ceea ce trebuie sa ne intrebam e „Nu voi regreta oare asta mult timp de acum incolo?”
O singura iubire, o singura inima, acelasi suflet.
In regula, dramatizez… Dar e mai putin adevarat?
Te gandesti cu spaima in acesta clipa daca vei mai avea liniste cu mine. Priveste adanc in tine. E spaima ce simti, sau surpriza incantarii si asteptarii?
Stiu defel cu cat dispret se vorbest despre oameni ce reactioneaza astfel; eu unul ii batjocoresc fara mila, dar nu ma tem sa o afirm. Nu sunt nici profet, nici inspirat, dar viziunea ce o posed ma indreptateste sa nu dau inapoi. Bate ca peste ani o sa rad de „nebunia” mea de-acum, dar n-o s-o uit.
Mi s-au reprosat multe, chiar cu bunavointa, dar tot ce-mi revine in gand e sa te iau in brate si sa te sarut asa cum numai eu stiu.
„Viseaza in continuare!”
Nu ma supar, caci simt ca si tu ai asemenea ganduri. Te-ai gandit vreo clipa ca poate asta ne e leacul? Nu instrainarea, ci apropierea „afectuoasa” poate fi solutia. Au practicat-o si altii, unii cu un succes neasteptat. Hm! Ce parere ai? Tineri, sanatosi, liberi si fara prejudecati… Ah, da, si inca „indragostiti”. Nici macar nu am insela, caci nu poti insela cu persoana sortita. Nu reactiona la primul impuls. Mediteaza si cugeta la rece.
Oh, maiculita! Zici ca suntem intr-un roman languros si siropos. Daca-mi zicea cineva toate astea acum 2 ani l-as fi scuipat. Nu-mi vine sa cred.
Cu toate astea vorbesc serios.
Gandeste-te!
Nici nu ma poti dispretui. Ai vrea, ca si mine, dealtfel. Glumesc, vorbesc serios, implor, poruncesc, critic si laud. Cine sa ma mai inteleaga?
Ei bine, nu pot decat sa iti fac urmatoarea propunere: raspunde-mi in scris. E mai elegant, patrunzator si dinamic. Si asa nu pot comunica pe mess. cu tine.
Si nu te inteleg. Iti mai e teama de ce ti-as putea trimite? Sa nu-ti fie. Oricum prefer hartia. Iar telefonul cu numarul tau vechi… nu e bine. Cu numarul tau adevarat… a dat pe multi peste cap. Nu sunt un monstru.
Dar poate ai motivele tale.
A fost o mica remarca. Nu o lua in seama.
Chiar nu ti-e dor sa stai de vorba cu mine? Maaa!
Ramai cu bine si sa fii fericita!
C.
