Adriana Melnic

Mai jos este scrisa o compilatie a mai multor scene dintr-o carte Star Wars care am citit-o acum ceva timp. Daca va place sau nu acest film, poate va va placea acest mic “insight”.

Infrangerea si caderea, dezechilibrarea si prabusirea brusca si neajutorata il coplesira pe Dooku din nou dupa toti acei ani, privind uimit in afara la gnomul antic care se zgaia ranjind si plouat, cocotat pe pervazul ferestrei sale.

Avu o scurta fantezie in care il izbea cu o singura explozie de Forta, spargand geamul si aruncandu-l pe batranul Maestru impreuna cu cioburile. Si-l imagina pe Yoda rostogolindu-se prin aer, insangerat si inert, zdrobindu-si creierii de pietrele caldaramului de dedesubt. Dar Yoda ar fi pregatit pentru asa ceva; nu ar fi niciodata atat de usor.

Dooku deschise fereastra.

- Maestre! Poftste inauntru.

Yoda sari de pe pervazul ferestrei pe biroul lui Dooku, pasind prin diversele panorame holografice care erau transmise in holomonitoare si scuturandu-se ca un caine, aruncand picaturi de ploaie si stropind biroul si cotoarele catorva dintre cele mai valoroase titluri din colectia impresionanta de carti rare ale lui Dooku. Yoda avea cu el sabia de lumina, dar deocamdata era prinsa la sold. Intr-o mana isi tinea bastonul — bineinteles ca reusise cumva sa se catere pana la pervazul unei ferestre de la etajul al cincilea fara sa renunte la baston. In cealalta mana tinea un trandafir Malreaux, cu petalele albe stropite cu modele sangerii.

- Mi-ai cules trandafirii din gradina? intreba Dooku prietenos.

Yoda ridica trandafirul in aer.

- Da, raspunse si studie spinii ascutiti ca niste ace. Un lucru dragut este.

Incet, intoarse floarea alb-roscata spre el si o adulmeca. Inchise ochii si ofta cu placere cand simti aroma. Un parfum vechi, salbatic, puternic si intepator, ca un secret din copilarie.

- De fapt, trandafirii sunt motivul pentru care am decis sa raman aici, remarca Dooku. Mai sunt si alte conace pe Vjun la fel de potrivite. Dar noi am avut trandafiri in casa cea mare de pe Serenno; banuiesc ca acestia imi amintesc de casa.

- Iti amintesc, spui tu?

- Evident. Tocmai am spus…

- De dinainte?

- Aha, rase scurt Dooku. De fapt, da. Una dintre putinele amintiri pe care le am de dinainte de a veni in Templu. Imi amintesc o zi torida cu soarele firbinte pe cer. Mirosul trandafirilor era foarte puternic, ca si cum soarele scotea aroma din ei, ca si cum ii ardea ca pe niste betisoare parfumate. Ma ascunsesem in gradina de trandafiri si degetul imi sangera. Cred ca ma jucasem in tufisuri si m-am intepat. Imi amintesc si acum ca imi sugeam sangele si felul cum se scurgea din intepatura aceea din deget.

- Ascuns?

- Ce anume?

Yoda se ghemui pe biroul lui Dooku.

- Ascuns ai spus ca erai.

Isi lasa picioarele sa atarne pe marginea biroului si incepu sa e bataie.

- De ce in casa nu ai intrat sa gasesti un bandaj sau sa primesti un sarut?

- Mama mea se infuria daca ma raneam.

Yoda il privi curios.

- Infuria?

Tacere.

- Nu este felul nostru, spuse brusc Dooku. Contii de Serenno nu se plang si nici nu se smiorcaie. Ne-am nascut sa avem grija de ceilalti. Nu ne asteptam ca altii sa aiba grija de noi.

- Si totusi, degetul tau… durea, asa-i?

- Nu ma astept sa intelegi, il repezi Dooku.

Se enervase pe batranul Jedi, absurd si fara absolut nici un motiv.

Dezechilibrat.

- Iarta-mi comentariile despre Templu, ii spuse Dooku. Stii doar ca nu m-am indoit niciodata de bunatatea ta. Dar, si o spun cu tot respectul, sunt lucruri pe care alegi sa nu le vezi, Maestre. Principiile Jedi, principiile tale, sunt nobile in esenta, dar Jedi au devenit o unealta in mainile unei Republici corupte. Daca vrei cu adevarat sa vezi dreptatea reala…

Yoda isi ridica privirile si se uita in ochii lui Dooku cu o lehamite atat de distanta si infinita, incat discursul Contelui se franse.

- Fara minciuni cu mine, Dooku, ii spuse Yoda si tranti o statueta scumpa de pe birou cu o lovitura plictisita de baston. Sora Bulq nu sunt sa ma prinzi intr-o panza de idealuri. Hmf! Chestii subtiri. Pastreaza-le pentru cei tineri. Eu tanar nu sunt.

Isi intoarse ochii verzi spre Dooku.

- Batranii sunt usor de plictisit. Yoda fiind, incerc sa nu ranesc sentimentele si sa nu arat. Dar batut galaxia de-a latul sa te aud pe tine vorbindu-mi mie despre noblete si dreptate, crezi tu?
Izbucni in ras. De departe cel mai obosit, amar si neplacut sunet pe care Dooku l-a auzit vreodata de la batranul Jedi. Crezuse ca nu il poate soca nimic, dar dezgustul din vocea lui Yoda era socant pentru el.

Yoda se uita sper podea, desenand in aer diverse modele cu varful bastonului.

- Despre ceva real spune-mi tu. Arata-mi un alt mod in care putem sfarsi razboiul acesta. Spune-mi ce stie Dooku si Yoda nu.

Contele il privi pe Yoda bulversat.

- Intreaga galaxie strabatut-am pentru un singur lucru, Dooku.

- Da, Maestre? intreba Dooku si imediat isi uri vorbele, pentru ca acum avea un singur Maestru, si inca unul teribil de gelos.

- Evident nu este, Dooku?

Si atunci Yoda il surprinse iarasi — infrangerea neasteptata, dezechilibrul, lumea intoarsa pe dos cand il auzi pe Yoda cerandu-i:

- Atrage-ma, Dooku. Te rog, arata-mi maretia partii intunecate.

- Vrei sa iti spun despre puterea partii intunecate? Intreba Dooku ingrijorat.

Yoda avea iarasi privirea aceea de dragon: ochii pe jumatate inchisi, stralucind sub pleoapele grele.

- Puternica, puternica partea intunecata este in acest loc, murmura el. Sa o atingi poti, ca burta sarpelui strecurandu-se sub palma. Sa o gusti, ca mirosul sangelui in aer… Spune-mi despre partea intunecata, ucenicule.

- Nu mai sunt ucenicul tau, il contra Dooku.

- Yoda pufni, rase si impunse aerul cu varful bastonului.

- Yoda nu mai preda, crezi tu, daca ucenicul lui nu mai vrea sa asculte? Yoda invatator ramane. Yoda preda asa cum betivanii continua sa bea sau ucigasii sa omoare. Dar acum fii tu invatator, Dooku. Spune-mi, greu poti afla puterea partii intunecate?

- Deloc. Invataturile Sith, acestea sunt cu totul altceva. Dar sa atingi puterea partii intunecate, ca sa o iau cu inceputul, tot ce trebuie sa faci este… sa accepti. Sa te relaxezi. Purtam cu totii in noi partea intunecata.

Dooku il provoca mai departe.

- Cu siguranta trebuie sa fi aflat lucrul acesta pana acum. Cu siguranta chiar si Yoda a simtit-o. Jumatate din viata, intuneric pentru a echilibra lumina, asteapta inauntrul tau ca un orfan. Asteapta sa fie primit inapoi acasa. Cu totii avem dorinte, Yoda. Cu totii avem temeri. Cu totii avem necazuri. Un Jedi invata sa isi suprime toate acestea, sa le ignore, sa pretinda ca nu exista sau daca exista, ca ele sunt valabile pentru altii, nu pentru noi. Nu pentru cei puri. Nu pentru Protectori.

Dooku incepu sa se plimbe prin incapere.

- Ca sa cunosti partea intunecata este suficient sa nu mai minti. Sa nu mai pretinzi ca nu vrei ceea ce de fapt vrei. Sa nu te mai prefaci ca nu iti este teama de ceea ce te temi. Jumatate din zi este intuneric, Maestre Yoda. Pentru a vedea cu adevarat, trebuie sa inveti sa vezi in intuneric.

- Mmmmm, mormai Yoda cu ochii complet inchisi. Partea intunecata putere imi va da.

- Putere asupra tuturor. Cand ajungi sa intelegi propriul rau si raul celorlalti, acest lucru ii aduce in situatia neplacuta de a fi usor de manipulat. Partea intunecata iti va arata punctele tepene dintr-o fiinta, spaimele si nevoile ei. Partea intunecata iti ofera cheile oricarei fiinte.

- Hmf. Foarte frumos suna, dar Yoda are putere, raspunse Maestrul privindu-si picioarele cu degetele paroase. Locuiesc intr-un palat mai mare ca acesta in cazul in care consider Templul un palat. Dooku este conducator de osti, iar Yoda este conducator de osti si el. Pana acum egali suntem.

- Exista cumva prea multa putere? intreba Dooku retoric. Spre exemplu, era o zi cand puterea ta era evident mai mare decat a mea. Astazi insa eu m-am dezvoltat in timp ce tu ai slabit. Ai veit aici in citadela mea. Am sub comanda mea slujitori si droizi, am puterile mele extraordinare cu care cred ca te-as coplesi chiar si pe tine. Este posibil ca la un singur semn sa pun sa te omoare. Iar fara tine, cat vor rezista cei la care tii? I-as putea dobori si pe ei, unul cate unul: pe Mace si Palma de Fier, pe Obi-wan si chiar si pe tinerelul acela scump de Skywalker. Cu siguranta te-ai simti mai sigur in alta situatie.

Yoda isi apleca teasta intr-o parte.

- Pe Anakin nu il placi tu?

- Probabil ca imi aminteste prea mult de mine cand aveam aceeasi varsta. Arogant. Impulsiv. Mandru. Imi dau seama ca umilinta se situeaza la loc de cinste printre Virtutile Impuse, cele pe care nimeni nu le obtine prin proprie alegere. Ei, acestea fiind zise, daca Soarta cauta un instrument care sa il domoleasca pe Skywalker, marturisesc ca sunt dispus sa ma ofer voluntar.
Yoda isi duse bastonul pe spate, incercand sa se scarpine intre omoplati.

- Putere asupra fiintelor nevoie nu am. Ce altceva imi poate da partea acesta intunecata a ta?

- Ce joc faci acum, Maestre Yoda?

Yoda ridica din umeri.

- Nici un joc. Risipitor razboiul acesta. Chiar si tu esti de acord. Lumanarea pentru tine trimis-am, stii ca intoarcerea acasa inseamna pentru tine. Stim amandoi si daca sa te intorci in Templu iti doresti, am sa te duc inapoi.

- Foarte amabil, spuse Dooku sarcastic. Cata bunavointa sa imi intinzi un brat de care sa ma sprijin.

- Intotdeauna te voi prinde atunci cand cazi, ii aminti Yoda. Am jurat.

Dooku se crispa de parca l-ar fi intepat.

- Dar un alt mod de a rezolva razboiul gasit-am. Daca nu te intorci tu la mine, poate ca sa ma alatur eu de tine ar trebui. Mai spune-mi. Daca de putere asupra fiintelor nevoie nu am, ce altceva poate parea intunecata sa imi ofere?

- Ce vrei exact? Se rasti Dooku. Spune-mi exact ce vrei si am sa iti arat cum te poate ajuta partea intunecata sa obtii. Vrei prieteni? Partea intunecata poate sa ii forteze sa iti fie prieteni. Iubite? Partea intunecata intelege pasiunea intr-un fel de care nici nu ai habar. Vrei bogatii… viata eterna… intelepciune nemarginita…?

- Vreau…

Yoda ridica floarea pe care o tinea in mana si o mirosi din nou.

- Vreau un trandafir.

- Fii serios, ii spuse Dooku nerabdator.

- Serios spun! Striga Yoda.

Sari in picioare. Stand pe birou, era aproape la fel de inalt ca Dooku. Intinse floarea cu o atitudine urgenta spre fostul sau ucenic.

- Un alt trandafir fa pentru mine!

- Partea intunecata isi are radacinile in suflet, ii raspunse Dooku. Nu este un manual de invatat vrajitorii ieftine.

- Dar vrajitoria aceasta imi place! Se incapatana Yoda. Vrajitoria care scoate floarea din pamant. Vrajitoria care aprinde soarele.

- Forta nu este magie. Nu pot crea o floare din piatra seaca. Nimeni nu poate; nici tu, nici Lordul Sith.

Yoda clipi.

- Forta mea poate. Leaga fiecare fiinta vie Forta pe care o inteleg.

- Maestre, acestea sunt jocuri de cuvinte. Forta a ramas asa cum a fost intotdeauna. Partea intunecata nu este o energie diferita. Ca sa o folosesti inseamna sa fii deschis la alte modalitati de a comanda acea energie, cea care are legatura cu sufletele fiintelor. Vrei altceva. Vrei putere.

- Putere am.

- Vrei bogatie.

- Bogatie nu e nevoie.

- Vrei sa fii in siguranta, incerca Dooku frustrat. Vrei sa nu mai ai teama!

- Nu voi fi niciodata in siguranta, raspunse Yoda.

Se intoarse cu spatele la Dooku, o forma cocosata sub o pelerina roasa de acid.

- Universul este imens, rece si foarte intunecat, acesta este adevarul. Ce iubesc imi va fi luat de langa mine, mai devreme sau mai tarziu. Si nici o putere nu exista, intunecata sau luminoasa, care sa ma salveze. Ucis Jai Maruk a fost cand in grija mea il aveam si Maks Leem, si toti acei multi, foarte multi Jedi pe care i-am pierdut. Familia mea fost-au ei.

- Atunci manie-te din cauza aceasta! il indemna Dooku. Ura! Furie! Deznadejde! Opreste-te macar o data din jocul Cavalerilor Jedi si admite ceea ce ai stiut intotdeauna: esti singur, esti maret, iar cand lumea te loveste este mai bine sa lovesti si tu decat sa intorci celalalt obraz. Simte, Yoda! Eu pot sa simt intunericul cum creste in tine. Aici, in locul acesta, fii cinstit macar o data si simte adevarul despre tine.

In aceeasi clipa Yoda se intoarse, iar Dooku isi pierdu glasul. Ca o fi fost din cauza holomonitoarelor, care isi proiectau imaginile cu spatiul intunecat si batalii indepartate sau din cauza vreunui alt joc de lumina, fata lui Yoda era ascunsa in intregime in umbre, colorata in negru si albastru, astfel ca pentru o clipa terifianta arata exact ca si Darth Sidious. Mai degraba, era Yoda asa cum ar fi putut sa fie sau cum putea inca sa devina: un Yoda putrezit de rau; un Yoda ale carui puteri nemarginite au fost dezlantuite de legatura cu partea intunecata. Intr-o fractiune de secunda Dooku intelese cat de prost fusese, incercand sa il atraga pe batranul Maestru de partea intunecata. Daca Yoda ar trece vreodata in acesta parte, Sidious insusi ar fi anihilat. Universul inca nu cunoscuse si nu putea intelege genul de rau pe care un Cavaler Jedi in varsta de aproape noua sute de ani putea sa il genereze.

Din umbre, Yoda vorbi.

- Dezamagit sa fiu nu imi place, ucenicule, pufni el cu o voce extrem de rautacioasa. Da-mi trandafiul meu!

Liniste prelunga.

- Mana iti tremura, remarca Yoda.

- Da, recunoscu Dooku si se incrunta. Varsta.

- Teama.

- Nu cred ca…

Yoda iesi din umbre. Imaginea fantomatica sub forma unui Sith disparu. Era doar Yoda, acelasi ca intotdeauna, apucandu-l pe Dooku de mana si studiind-o atent, de parca incerca sa citeasca viitorul in modelul petelor de la ficat.

- Sa simti cutremurul chiar si tu trebuie.

In spatele batranului Maestru, transmis pe holomonitoare, atacul de pe Omwat incepuse.

- Te-am pacalit ca sa vii aici, ii spuse Dooku. Este o capcana.

- O capcana? se mira Yoda. A, da, asa este.

Atingerea lui era calda si hotarata. Daca o sa cazi, te voi prinde eu.

Ba nu. Nu daca, ci cand. Yoda spuse: Cand vei cadea, te voi prinde eu. Stiuse oare chiar de atunci, cu saptezeci de ani in urma, ca va veni aceasta zi? Cu siguranta ca Yoda nu putea sa ghiceasca nici macar el ca ucenicul lui cel stralucit va cadea atat de departe.

- De partea intunecata nu cred ca voi trece, comenta Yoda fara nici o intonatie. Nu astazi.

Atractia o simt oare? Bineinteles! Dar un secret lasa-ma sa iti dezvalui, ucenicule.

- Nu sunt ucenicul tau.

Yoda il ignora.

- Yoda intuneric poarta il el, spuse Maestrul, iar Dooku poarta o lumina. Dupa toti acesti ani! Peste atatea oceane de spatiu! Toate aceste cadavre pe care ai incercat sa le stivuiesti intre noi, si totusi ma chemi inca, asa face micul Dooku! Zboara spre adevarata Forta, precum fierul atras de magnet.

Yoda chicoti.

- Chiar si samanta oarba rodeste spre lumina. Sa fie atotputernicul Dooku incapabil sa obtina ceea ce pana si trandafirul reuseste?

- Am pasit prea departe pe calea intunecata pentru a ma intoarce vreodata inapoi, sublinie hotarat Contele.

- Pfu.

Yoda plesni din degete.

- Universul golit unde este acum? Singur ramas-ai, Conte, si nimeni Maestrul tau. In fiecare clipa universul anihileaza si porneste din nou.

Il impunse in piept pe Dooku cu varful bastonului.

- Alege si porneste din nou!